Înainte de a citi acest articol, vă invităm să citiți partea I, care poate fi găsită aici.
Frustrare la Beijing
La sfârșitul anului 2010, partenerul chinez s-a plâns de faptul că Venezuela nu și-a îndeplinit partea sa din acord.
Pe 9 decembrie, a avut loc o întâlnire la sediul CDB din Beijing. Edmée Betancourt, președintele Băncii de Dezvoltare Economică și Socială a Venezuelei (Bandes), trebuia să participe. În schimb, au fost prezenți Richard Miranda, ofițer de conformitate al Bandes, și Guadalupe Franco, prim-secretar al ambasadei Venezuelei la Beijing.
În timpul întâlnirii, Tian Yunhai, director adjunct al departamentului de cooperare internațională al CDB, și-a exprimat supărarea. "Atât banca, cât și Wisco se așteptau la un răspuns din partea Venezuelei în ceea ce privește cooperarea și dialogul sincer. Cu toate acestea, negocierile conduse de Ferrominera au fost departe de acest obiectiv, prezentând doar o poziție pur comercială și cu intervale de aprovizionare care nu au corespuns așteptărilor Wisco", a declarat oficialul, potrivit unor documente la care Armando.info a avut acces. Tian a reamintit că în 2009, când ministrul de atunci al Industriilor de bază și al Minelor, Rodolfo Sanz, a făcut o cerere de urgență pentru fonduri de la bancă, "răspunsul acesteia a fost în conformitate cu încrederea pe care o menține în cooperarea cu Venezuela".
Scopul reuniunii a fost de a primi propunerea CDB pentru utilizarea liniei de credit, însă reprezentanții chinezi s-au plâns de absența ministrului recent numit al Industriilor de bază și mineritului, José Khan, și a lui Edmée Betancourt, președintele Bandes, care până atunci reprezentase Venezuela în timpul negocierilor contractuale cu China. "Situația afectează relația financiară cu Venezuela și sunt sigur că această situație nu ar fi pe placul președintelui Hugo Chávez", a declarat Tian.
A doua zi după întâlnire, Comisia diplomatică venezueleană din China a primit o comunicare urgentă din partea lui Tian. Acesta i-a informat despre o vizită urgentă în Venezuela în 30 de zile, însoțit de oficiali ai băncii și de echipa tehnică a Wisco, pentru a evalua capacitatea de producție și condițiile logistice și pentru a începe realizarea proiectelor planificate până la sfârșitul anului 2011. "Obiectivul este de a rezolva problemele de producție și logistice ale CVG cât mai curând posibil", a declarat el.
Cu parteneri ca aceștia...
Îmbunătățirea capacității de producție și de livrare a minereului de fier a Ferrominera a justificat împrumutul de 1 miliard de dolari al CDB, care a obligat compania de stat venezueleană să promită o producție de 42,96 milioane de tone. Dar proiectele de modernizare a minei au înregistrat la fel de multe eșecuri ca și încercările de a respecta calendarul de plată.
În cadrul unei întâlniri care a avut loc pe 30 mai 2011, Ferrominera și Wisco au semnat un nou acord prin care compania chineză se angajează să conceapă și să implementeze două proiecte împreună cu grupul de stat China Railway Engineering Corporation (CREC), printre care "extinderea capacității operaționale a docului Palúa", în micul port din nord-estul orașului San Félix, un oraș din statul Bolívar, și "dragarea râului Orinoco". De asemenea, acordul prevedea un al treilea proiect care urma să fie dezvoltat de Wisco pentru "achiziționarea de utilaje și piese de schimb pentru mine", pentru a atenua criza operațională și de infrastructură cu care se confruntă compania.
Trei luni mai târziu, pe 10 august 2011, după mai multe întâlniri între Ferrominera și Wisco, părțile au ajuns la concluzia că proiectele ar trebui să fie executate de societăți specializate în aceste domenii. În cele din urmă, Wisco a recunoscut că nu avea suficientă experiență pentru a întreprinde lucrări de inginerie în vederea extinderii capacității operaționale a docului Palúa sau pentru a draga Orinoco. Prin urmare, Ferrominera a informat Ferrominera că ambele proiecte urmau să fie încredințate unor terți, atribuind proiectul de dragare grupului China Railway Engineering Corporation (CRECG) și companiei China Communications Construction Company (CCCC), care, după cum a arătat Diálogo Chino, are peste 50 de proiecte în America Latină. Extinderea capacității operaționale a cheiului Palúa a fost atribuită companiei China Railway 10th Engineering Group Co., o filială a CREC.
Astfel, Wisco ar fi rămas doar cu unul dintre cele trei proiecte din acordul inițial, pentru achiziționarea de utilaje și piese de schimb pentru mine.
Pe 5 septembrie 2011, Ferrominera a semnat un contract cu China Communications Construction Company (CCCC) pentru întreținerea, dragarea și adâncirea canalului fluviului Orinoco, între bornele 0 și 42 ale canalului său exterior și bornele 42 și 196 ale canalului său interior. În aceeași zi, compania de stat venezueleană a dat undă verde companiei China Railway N° 10 Engineering Group Co, Ltd pentru a începe o serie de lucrări la cheiul Palúa. Printre acestea se numără construcția, instalarea și punerea în funcțiune a unor buncăre de recepție pentru minereul de fier fin și grosier, a unor transportoare, a unei zone de transfer, a unui stivuitor cu o capacitate de 3 500 tn/h, a unui recuperator, a unui încărcător de noroi, a unei curți de stivuire și construirea a 2,5 km de cale ferată cu circuit închis pentru intrarea, descărcarea și ieșirea trenurilor.
Ambele lucrări trebuiau să înceapă în octombrie 2011 și urmau să fie finalizate 14 luni mai târziu, în decembrie 2012.
Însă, în timp ce proiectele de îmbunătățire a infrastructurii nu s-au materializat, Ferrominera s-a confruntat cu angajamente de livrare din ce în ce mai mari și cu dificultăți în respectarea acestora. În 2011, aceasta a trebuit să livreze o cotă de șase milioane de tone, adică 35% din producția totală din acel an. Pentru 2012, această cotă a crescut la 6,5 milioane de tone, aproximativ 43% din producția care, după cum s-a dovedit, abia dacă va atinge 15 milioane de tone, conform raportului Ministerului Industriilor de Bază din acel an.
În cele din urmă, debarcaderul Palúa a fost singurul proiect care a fost finalizat, cu aproximativ cinci ani întârziere și după moartea lui Hugo Chávez. Marcial Arenas, viceministrul de atunci al Planificării Industriale și Investițiilor Strategice, și Isaías Suárez Chourio, președintele companiei miniere de stat, au inaugurat lucrările la 31 ianuarie 2017, într-un episod din cadrul emisiunii "Contacto con Maduro", alături de reprezentanți ai CREC.
Anul 2013 a marcat prăbușirea definitivă a industriei minereului de fier, cu datorii de milioane de euro de recuperat. Naționalizată în 1975, cu un an înaintea industriei petroliere, exploatarea zăcămintelor de minereu de fier din statul Bolívar a fost primul pilon al unui plan de stat al guvernelor democratice succesive de a transforma malul sudic al râului Orinoco într-un centru global pentru oțel și industrie grea. Ferrominera, construită din operațiuni deținute anterior de companii americane, a fost fundamentală pentru această viziune.
În 2013, președintele Ferrominera, Radwan Sabbagh, a recunoscut într-un interviu public că societatea se confruntă cu dificultăți chiar și în ceea ce privește plata energiei electrice, a gazului, a asigurărilor sociale și a angajamentelor contractuale asumate prin intermediul Băncii Naționale pentru Locuințe și Habitat (Banavih). În același timp, o parte importantă a producției a fost ipotecată prin contractul cu China, ceea ce a lăsat compania fără profituri directe. Prețul internațional al minereului de fier în acel an a fost în medie de 135 de dolari pe tonă, în timp ce Venezuela acceptase un contract prin care livra tona cu 23 de dolari. Caracas a irosit un deceniu de creștere a prețurilor la materiile prime, creștere determinată, în mod ironic, de apetitul Chinei.
Mai rău decât atât, angajamentul sufocant nu se terminase. Până în 2013, promisiunea de livrări de minereu se ridica la 6,5 milioane de tone. În acel an, producția totală a Ferrominera a fost de 10 milioane de tone. Cu alte cuvinte, 620 de grame din fiecare kilogram de fier produs în 2013 fusese "plătit" cu mult timp înainte de clientul său chinez.
Documentul oficial din 2013, intitulat "Memorie și cont", elaborat de Ministerul Industriilor de bază, oferă o explicație pentru scăderea bruscă a producției naționale de fier și oțel. Aceasta s-a datorat "efectelor acumulate de vechea schemă de management capitalist care a prevalat, precum și dezinvestirii istorice a vechiului model de management al acestor fabrici, în echipamente și mentenanță programată pentru asigurarea disponibilității echipamentelor necesare sustenabilității producției și vânzărilor", se arată în document.
Dar această declarație nu era credibilă. Trebuie să se fi întâmplat altceva. Pentru a afla, Caracas a trimis un agent de informații la Ciudad Guayana, la intersecția dintre orașele San Félix și Puerto Ordaz, unde râul Caroní se întâlnește cu Orinoco și unde se află sediul central al CVG, inima industriei grele din Venezuela. A fost începutul unui scandal de corupție care a sfârșit prin a-l înghiți pe agentul însuși: Juan Carlos Álvarez Dionisi, cunoscut și sub numele de "Rechinul" și colonel în Garda Națională Bolivariană.
La 12 iunie 2013, președintele Nicolás Maduro, care abia fusese ales în luna aprilie a anului precedent, după moartea lui Chávez, a anunțat arestarea președintelui Ferrominera, Radwan Sabbagh, care se plânsese anterior de imposibilitatea de a plăti facturile la utilități. Sabbagh a fost condamnat ulterior la șase ani de închisoare după ce și-a recunoscut responsabilitatea în deturnarea a peste 1,8 milioane de dolari în timpul mandatului său, între 2006 și 2013. Mai mulți alți funcționari ai Ferrominera au ajuns, de asemenea, la închisoare, printre care se numără María Acosta, director financiar, María Rodríguez, director administrativ, Noel Ramírez, consultant juridic, Ángel Ramón Campero Franco, fost director de operațiuni tehnice, și un om de afaceri, Yamal Mustafá, care avea legături strânse cu generalul Francisco Rangel Gómez, guvernator de mult timp al statului Bolívar și proeminent "chavista".
Anunțul a scos la iveală mai multe infracțiuni care leagă conducerea de vârf a Ferrominera de o schemă de corupție care implica vânzarea de minereu de fier la prețuri preferențiale către companii intermediare, care apoi plasau produsul pe piața internațională. De asemenea, a dezvăluit că cei implicați l-au mituit pe Álvarez Dionisi, care a fost trimis să investigheze neregulile, pentru a nu le raporta. Rechinul a fost acuzat de către al 54-lea procuror național și al doilea procuror național adjunct, Nelly Sánchez Pantaleón și, respectiv, Maryori Da'Cunhade, de infracțiunile de șantaj, spălare de bani și asociere criminală.
În raportul din 2013 menționat anterior, Ministerul Industriei face referire la investigație și notează că "ca urmare a acestei acuzații și a altor acuzații, o parte din echipa de conducere a fabricii a fost demisă și au fost efectuate diverse arestări de către agențiile competente".
Executivii chinezi, frustrați și confruntați cu incapacitatea partenerului lor comercial - acum afectat și el de un scandal de corupție - de a respecta acordurile, au fost nevoiți să evalueze și să renegocieze proiectele, căutând o redresare reală a producției.
Cele mai recente înregistrări publice privind statutul proiectelor datează din 2015. Acestea explicau că docurile Palúa au fost finalizate la sfârșitul anului precedent, că au fost efectuate teste de încărcare și că au fost semnate certificate de recepție provizorie, în ciuda faptului că asistența tehnică pentru proiect era încă în curs de finalizare.
Între timp, în 2016, Wisco, care are sediul în Wuhan, oraș devenit ulterior celebru din cauza pandemiei de coronavirus, a fuzionat cu Baoshan Iron and Steel Group (Baosteel), cu sediul la Shanghai, ca parte a reformei profunde a guvernului chinez privind întreprinderile de stat. Ca urmare, compania, numită acum Baowu Steel Group, a devenit al doilea mare producător de oțel din lume. Nu este clar dacă obligațiile contractuale ale Ferrominera au fost transferate grupului. Potrivit Panjiva, o companie care înregistrează date despre comerțul internațional, între 2017 și 2018, Ferrominera a mai exportat aproximativ 3 milioane de tone de minereu de fier pe an în China.
Ultimul anunț public făcut de președintele Maduro pe această temă a asigurat că, în octombrie 2019, Ferrominera va reveni la producția de 3 milioane de tone de minereu de fier pe an. La un an de la predicția sa, furnalele din complexul industrial Punta Cuchillo, situat în zona industrială din Matanzas, la vest de Ciudad Guayana, rămân închise, în timp ce cifrele de producție ale companiei continuă să scadă.
Producția nu a atins nici măcar 2 milioane de tone în 2020, o șeptime din ceea ce producea Ferrominera cu un deceniu mai devreme, când a primit creditul chinezesc pentru extinderea sa.
Printre surse: dialogochino.net
