Legendele spun despre cultura tradițională a Chinei că este un dar de la divinitate. În consecință, multe simboluri și motive găsite pe primele artefacte chinezești înfățișează teme cerești, cum ar fi zei, zâne și creaturi cerești. Iar în aceste desene vechi de secole este impregnat principiul tradițional al armoniei dintre cer și om.
Astăzi, chiar aceste motive au inspirat elemente ale costumelor Shen Yun, desenele arhitecturale din decoruri și multe altele. În felul lor complicat, și ele reprezintă un mijloc de a spune povestea celor 5.000 de ani de civilizație chineză.
Haideți să aruncăm o privire asupra unora dintre aceste teme.
Motivul norilor
Norii, în special norii de bun augur, se numără printre cele mai populare teme. Inițial, ei se refereau la norii cu șapte nuanțe din mitologia chineză, care prevesteau sosirea nemuritorilor și serveau drept vehicul de transport al acestora (gândiți-vă la covorul magic). Potrivit legendei, acești nori splendizi îl protejau și pe împăratul Chinei, despre care se credea că este Fiul Cerului.
În timp, "norul de bun augur" (祥雲, xiáng yún) a devenit sinonim cu un semn de noroc. La acești nori se face multă aluzie în poezie și literatură.
Anticii credeau că dincolo de nori se aflau tărâmuri divine, zeități și zâne cerești. Poate că acesta este motivul pentru care motivele norilor sunt atât de apreciate - ele evocă un sentiment înnăscut de încântare față de ceruri și de lumea enigmatică de dincolo de ele.
Motivul cu fulgere și nori
Motivul cu fulgere și nori este un desen geometric care se repetă. Există multe variante, dar, de regulă, motivul este format din linii cubice (reprezentând fulgerele) și linii rotunjite (reprezentând norii).
De-a lungul istoriei Chinei, majoritatea populației a trăit în sate și a cultivat pentru a-și asigura traiul. Norii și fulgerele anunță ploaia, care aduce fermierilor o recoltă generoasă. Ca atare, motivul norilor și fulgerelor simbolizează prosperitatea eternă.
Motivul Phoenix
Phoenix-ul din mitologia chineză este o pasăre divină din ceruri. În limba chineză i se spune fèng huáng (鳳凰), feng referindu-se la masculii speciei, iar huang la femele.
Deși în engleză sunt numite în mod obișnuit "phoenix", ele nu sunt de fapt același lucru cu creatura magică din mitologia occidentală care se autoaprinde și renaște din propria cenușă.
Canoanele taoiste, precum Clasicul munților și mărilor și Cartea lui Zhuangzi, descriu fenghuang cu lux de amănunte. Fenghuang sunt strămoșii tuturor păsărilor muritoare. Aceste păsări nobile se cocoață exclusiv pe ramurile copacului chinezesc parasol și beau numai din izvoare dulci. Cu toate acestea, ele apar rareori în lumea oamenilor - și asta doar în vremuri de pace și prosperitate.
Înfățișarea lor a fost găsită pe o gamă largă de relicve încă din timpul dinastiei Shang (1600-1046 î.Hr.). Un artefact celebru este un fenghuang de jad folosit ca obiect funerar acum peste trei mii de ani.
De atunci, arta și meșteșugurile au reprezentat fenghuangul din ce în ce mai rafinat, inclusiv în zbor, cocoțat, în stoluri și în pereche. Atunci când este cuplat cu un dragon, fenghuangul reprezintă împărăteasa.
Motivul dragonului
Aparițiile dragonilor au fost înregistrate în analele istorice chinezești încă din cele mai vechi timpuri. Picturile și sculpturile chinezești ale dragonilor de-a lungul timpului sunt în mare parte consecvente, înfățișând animale magnifice cu coarne ca ale cerbului, solzi ca ai crapului, gheare ca ale vulturului și un corp ca al șarpelui.
În mod tradițional, se credea că dragonii sunt creaturi divine de cel mai înalt eșalon, cu capacitatea de a zbura prin ceruri și de a invoca vântul și ploaia. Un dragon reprezintă energia pozitivă yang, puterea și bogăția, și este simbolul împăratului.
În operele de artă și în ornamente, dragonii erau adesea împodobiți cu bijuterii și asociați cu motive fenghuang, nori și apă.
"Dragonul are nouă fii, iar fiecare este unic", spune o veche zicală chinezească. Într-adevăr, există multe tipuri de dragoni. De exemplu, dragonul panchi, întâlnit pe vase de bronz din perioada 771-221 î.Hr., este un dragon încolăcit, fără coarne și cu coada buclată. Între timp, dragonul kui este un dragon cu un singur picior, cu un singur corn și gura deschisă.
În timpul dinastiei Qing (1644-1911 e.n.), dragonii cu cinci gheare la fiecare braț, precum și impunătorul "dragon în picioare", erau rezervați împăratului. Cu toate acestea, dragonii cu trei și patru gheare erau purtați și folosiți de mase, atât de bărbați, cât și de femei. "Dragonul ascendent", care se înalță mereu spre cer, este folosit pentru a decora Cei Nouă Stâlpi ai Dragonului. În cultura budistă, dragonii alcătuiesc una dintre cele Opt Legiuni - gardienii divini ai dharmei.
Există multe alte motive tradiționale chinezești inspirate de tărâmurile cerești:
-Simbolul srivatsa reprezintă marea compasiune și virtute a lui Buddha.
-Qilinul magic asemănător cu cerbul este un semn de noroc.
-Motivul fangsheng reprezintă coafura singulară purtată de nemuritoarea regină-mamă a Occidentului...
-Iar lista continuă la nesfârșit.
Data viitoare când mergeți la un spectacol Shen Yun, vedeți dacă puteți identifica unele dintre motivele menționate în acest articol.
Printre surse: shenyunperformingarts.org