Li Hui, un oficial care a trăit în timpul dinastiei Wei de Nord, acorda o mare atenție corectitudinii și integrității verdictelor sale. În cele ce urmează vom trece prin două întâmplări ce ilustrează aceste caracteristici ale lui Li Hui.
Două rândunici se luptau pentru un cuib
Într-o zi, Li se afla în sala de administrație a prefecturii Yongzhou și a văzut două rândunele luptându-se pentru un cuib aflat pe grindă. S-au ciondănit una pe cealaltă timp de câteva zile, dar totuși, niciuna dintre părți nu a putut învinge.
Li le-a ordonat subordonaților să prindă cele două rândunele. Pentru a verifica abilitățile subordonaților săi, Li le-a ordonat să afle care rândunică era proprietarul cuibului. Dar ei au refuzat sarcina și au spus: „Numai oamenii înțelepți pot judeca această chestiune, iar oamenii stupizi ca noi nu pot face asta.
Li a spus: „Prin instruire, capacitatea și înțelepciunea unei persoane de a gestiona cazurile se pot îmbunătăți. El le-a cerut subordonaților să atingă ușor cele două rândunici cu o panglică subțire din bambus. O rândunică a zburat imediat, dar cealaltă a rămas nemișcată. Indiferent de modul în care au încercat să o îndepărteze, aceasta a rămas pe loc.
Li a zâmbit și le-a spus subordonaților săi: „rândunica care rămâne, considerând că a fost nevoie de mult efort pentru a construi cuibul, nu ar pleca indiferent de modul în care ai încerca s-o îndepărtezi. Astfel, această pasăre este cea corectă și acesta este cuibul ei. Deoarece cealaltă rândunică nu a depus niciun efort în a construi cuibul, când panglica de bambus a atins-o, a părăsit cuibul imediat. Astfel, acea pasăre era intrusul.”
În acest fel, Li a rezolvat cazul a două rândunele care se luptau pentru un cuib. Toți subordonații săi îi apreciau înțelepciunea și se simțeau inspirați după astfel de întâmplări.
Rezolvarea cazului bătând o piele de oaie
În acest caz erau două persoane, una care transporta sare și cealaltă care aduna lemne pentru foc. La un moment dat, au mers împreună să se odihnească sub un copac mare. Mai târziu, când cei doi s-au ridicat și au plecat, au început să se certe pe o bucată de piele de oaie. După o lungă perioadă de certuri, au venit la primărie ca să se facă dreptate. Fiecare a spus că pielea de oaie era a sa.
Li a mers cu cei doi bărbați afară, apoi s-a întors și le-a spus subordonaților săi: „Bateți această piele de oaie și aceasta va mărturisi cine este proprietarul ei”. Cei doi reclamanți s-au simțit nedumeriți după ce au auzit acest lucru. De asemenea, asistenții lui Li au crezut că vorbele sale erau amuzante, dar nimeni nu a îndrăznit să spună ceva.
Li a ordonat oficialilor să pună pielea de oaie pe covor și, în timp ce o băteau cu o scândură, au descoperit că a căzut puțină sare din lână. Li a arătat spre reziduul de sare și a spus: „În acest fel, problema este clară”. El a convocat pe cei doi reclamanți. Li le-a cerut să se uite la reziduurile de sare care au căzut din pielea de oaie. Văzându-le, omul care adunase lemne de foc a îngenuncheat imediat, și-a mărturisit greșeala și a pledat vinovat.
Printre surse: visiontimes.com
