Evantaiul de mână a evoluat de-a lungul istoriei îndelungate a Chinei, iar decorațiunile artistice contribuie adesea la valoarea și frumusețea acestui accesoriu. Cel mai vechi evantai de mână pictat (書畫扇 shuhua shan) datează din secolul al IV-lea, când caligrafii și pictorii cu vopsea colorată își realizau operele de artă pe evantaiele de mână cu ajutorul pensulelor de cerneală (毛筆 maobi). Evantaiele tradiționale chinezești pliabile au devenit populare secole mai târziu și au fost folosite ca formă de exprimare artistică.
Prima persoană înregistrată care a scris cuvinte caligrafice pe evantaiul tradițional chinezesc a fost Wang Xizhi (王羲之), un înțelept al caligrafiei care a trăit între anii 303-361. Una dintre cele mai faimoase lucrări caligrafice ale sale este „Prefață la poemele compuse la Pavilionul Orhideelor” (蘭亭集序 Lanting Ji xu).
Piesa lui Wang se referă la un eveniment petrecut în anul 353 d.Hr., în care el și alți 41 de poeți prezenți cu această ocazie au compus zeci de poezii în timp ce se delectau cu vin de-a lungul unui râu din Lanting, prefectura Kuaji, unde Wang era guvernator.
Aceștia au ținut o ceremonie de purificare a primăverii de-a lungul malului râului. A urmat un concurs de băutură și de compus poezii, în care cupe de vin au fost lăsate să plutească pe apă, iar cel căruia i se oprea o cupă în fața sa trebuia fie să bea vinul, fie să compună un poem. În total au fost adunate 37 de poezii, scrise de 26 de persoane.
Mai târziu, în secolul al XVII-lea, a devenit popular printre împărați, învățații de la palat și oficiali să picteze și să scrie caligrafie pe noile evantaie pliabile. Oferirea de evantaie pliabile artistice a devenit o tendință în palatul imperial.
O formă unică de artă
Dinastia Sui a fost crucială în istoria Chinei. Aceasta a unit China după o epocă de haos politic și războaie civile, care a împărțit țara în diferite dinastii de scurtă durată între anii 420 și 589 d.Hr.
Cucerind dinastiile nomade, Sui a fuzionat culturile nomade ale Chinei cu cea a culturii Huaxia și a pus bazele fundamentale ale Dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), una dintre cele mai mărețe epoci ale Chinei.
Evantaiul pliabil a fost introdus în China din Japonia pentru prima dată după secolul al X-lea. Cu suprafața sa arcuită, lată în partea superioară și îngustă în partea inferioară, forma unică a evantaiului pliabil a atras treptat atenția pictorilor și caligrafilor, care l-au folosit pentru a se exprima artistic.
În secolul al XIV-lea, primul împărat Ming a dăruit evantaie pliabile funcționarilor de la palat de la începutul dinastiei Ming. Mai târziu, împăratul Yongle (永樂大帝, 1360 - 1424) a lăudat evantaiul pliabil pentru comoditatea și flexibilitatea sa.
Oficialii de la palat primeau în dar evantaie pliabile caligrafiate personal în timpul unuia dintre cele mai importante festivaluri tradiționale chinezești, Festivalul Bărcilor Dragon (端午節 Duanwujie), un obicei care își are originea în timpul dinastiei Ming și care continuă până în prezent.
Aceste evantaie pliabile au devenit un cadou tradițional în rândul oficialilor de la palat, care au început să aducă evantaie cu ei pentru a scrie pe ele.
Evantaiele pliabile pictate de împărați
În faza de început a dinastiei Qing, în secolul al XVII-lea, a devenit o tendință ca împărații și oficialii de la palat să realizeze picturi și caligrafii pe evantaie.
Evantaiele pliabile cu picturi sau caligrafii realizate de împărați erau cadouri neprețuite pentru funcționarii de la palat. Majoritatea evantaiurilor pliabile păstrate, pictate de împărați, sunt din secolul al XVII-lea.
Pictura cu păsări și flori din pensula imperială (御筆花鳥 Yubi Huaniao), este o moștenire rară pictată de Împăratul Xuanzong (宣宗 1399-1435). Două păsări sunt reprezentate printre flori de camelie pe un evantai de hârtie auriu.
Obiceiul de a oferi evantaie la palat
Cele mai multe dintre evantaiele pliabile care au supraviețuit, pictate de împărați, sunt lucrări din ultima dinastie imperială a Chinei, dinastia Qing.
Împăratul Kangxi (康熙大帝 1654-1722), considerat unul dintre cei mai extraordinari împărați ai Chinei, iubea caligrafia. El a dăruit evantaie pliabile inscripționate cu caligrafia sa imperială oficialilor. De asemenea, a cerut învățaților de la Academia Hanlin, o instituție academică și națională de învățământ superior, să prezinte evantaie pliabile cu picturi și caligrafii.
În timpul domniei împăratului Qianlong (乾隆皇帝 1711-1799), împăratul și funcționarii săi de la palat au realizat o abundență de lucrări de pictură și caligrafie pe evantaie. De asemenea, au depus multe eforturi pentru a colecta, repara și remonta vechile evantaie din palat.
Oda lui Yang despre obținerea insulelor nemuririi (仿仇英筆意樓閣 fang chouying bi yi louge) a fost încredințată de împărat pentru a imita opera renumitului pictor Qiu Ying (仇英 1494-1552) din dinastia anterioară (Ming). Această pictură folosește tehnica rafinată a pensulei pentru a descrie arhitectura palatului și peisaje împodobite în culori albastre și verzi pe hârtie aurie, dând un aer de eleganță și frumusețe opulentă.
Legenda evantaiului pliabil din mătase albă al împăratului Kangxi
Povestea legendară a unui evantai pliabil din mătase albă demonstrează toleranța și mintea deschisă a împăratului Kangxi, precum și obiceiul împăraților de a picta și de a dărui evantaie.
Împăratul Kangxi era înțelept, isteț și inteligent. A fost un copil minune care a iubit să învețe încă de când era copil. A început să învețe lucrări academice din cultura tradițională chineză când avea doar cinci ani.
A fost un împărat sârguincios și harnic atât în învățătură, cât și în afacerile politice. După ce s-a ocupat zilnic de problemele politice complicate, a cerut unor învățați aleși ai Imperiului să îl învețe cum să fie un împărat mai bun în conformitate cu confucianismul, o filozofie care pune accentul pe bunăvoință și pe un standard moral ridicat. Kangxi este considerat unul dintre cei mai învățați și sârguincioși împărați din istoria imperială chineză.
Într-o zi din anul 1718, împăratul a mers la Academia Hanlin pentru a discuta cu învățații imperiali despre cum să guverneze țara cu o minte largă și plină de compasiune, conform confucianismului. În timp ce intra în sală, el și-a pus evantaiul din mătase albă pe o masă din afara sălii academice.
Între timp, un învățat a trecut pe acolo și a văzut evantaiul alb. A luat evantaiul și a început să scrie pe evantai un poem celebru folosind o pensulă de caligrafie.
În timp ce acesta scria, împăratul Kangxi a ieșit să își ia evantaiul. Văzându-l pe savant scriind pe evantai, împăratul a fost luat prin surprindere. Când a văzut ce fusese scris, a fost și mai uimit: Învățatul sărise un cuvânt din faimosul poem de 28 de cuvinte scris de un renumit poet din timpul dinastiei Tang, o epocă măreață a poemelor.
În timpul domniei sale, împăratul Kangxi îi selecta la palat pe cei mai instruiți învățați savanți din toată țara. Aceștia trebuiau să memoreze fiecare cuvânt din sute de mii de poeme și sute de cărți scrise de poeți și savanți în ultimele mii de ani.
"Caligrafia este bună", a spus împăratul. "Dar ți-a scăpat un singur cuvânt".
Învățatul a inventat o scuză. "Majestate", a spus el, "Ceea ce am scris nu a fost poemul pe care l-ați menționat, ci doar o scurtă lirică."
Apoi a început să se joace folosind cuvintele și să recite poezia incorectă, cu o punctuație și un sens diferit.
Împăratul Kangxi a fost deranjat de îndrăznețul învățat care a încercat să își ascundă greșeala prin înșelăciune în fața împăratului. A considerat că acesta era prea arogant și a decis să-i dea o lecție.
Împăratul a compus o scurtă poezie cu un zâmbet și a scris-o pe spatele evantaiului pliant. În loc să îl acuze direct pe savant de aroganță, împăratul a lăsat să se înțeleagă vina acestuia în poem, tânjind după vremurile bune de altădată, când savanții erau învățați, dar umili.
Împăratul i-a dăruit apoi evantaiul învățatului.
Printre surse: visiontimes.com
