Lu Yu, în cartea "The Classic of Tea", a spus: "Ceaiul temperează spiritul și armonizează mintea, te scapă de moleșeală și de oboseală, îți trezește mintea și previne somnolența, înviorează și revigorează corpul și elimină problemele ce percepție.
Ceaiul a fost de mult timp una dintre cele mai populare băuturi din lume. Conform World Tea News, ceaiul este detronat numai de apă în popularitate. Un număr incredibil de 25.000 de cești de ceai sunt consumate în fiecare secundă în toată lumea, ajungând la 2,16 miliarde de cești pe zi!
Ceaiul este o băutură antică și una despre care s-a scris foarte mult. Cartea "The Classic of Tea" sau Ch'a Ching, considerată ca fiind cartea de temelie în materie de ceai, se crede a fi primul text scris pe această temă.
Scrisă de călugărul budist Lu Yu în timpul dinastiei Tang, "The Classic of Tea" a contribuit la creșterea popularității ceaiului în China. În carte este detaliat fiecare aspect al ceaiului, de la cultivarea și producerea plantelor, la înțelepciunea și arta de a bea ceai.
Începuturile antice
În timp ce Lu este cunoscut sub numele de Înțeleptul Ceaiului, de fapt este împăratul Shen Nong cel căruia i s-a dat credit pentru descoperirea ceaiului, acum mai bine de 5000 de ani.
Potrivit legendei, Shen Nong a fost unul dintre cei trei împărați divinizați din China antică. Născut în secolul al XVI-lea î.Hr., se spune că mama lui era o prințesă, iar tatăl său un dragon ceresc.
Cunoscut ca fiind tatăl medicinei chinezești, se spunea că Shen Nong a fost înzestrat cu abilități divine. Pentru a ușura suferința oamenilor, a colindat țara în căutarea diferitelor plante și fructe de pădure pentru a determina efectele lor în vindecarea bolilor. Legenda spune că Shen Nong avea un stomac transparent și putea vedea direct efectul unei plante asupra corpului său, în timp ce o testa.
Într-o zi, în timp ce fierbea apă, câteva frunze neidentificate au fost suflate de vânt în vasul său. Fiind un erborizator grijuliu, Shen Nong a gustat preparatul, s-a simțit învigorat și astfel a luat naștere ceaiul.
Folosit inițial pentru proprietățile sale medicinale, se spune că ceaiul îmbunătățește problemele digestive, depresia, oboseala și multe altele. Shen Nong se spune că a folosit ceaiul ca un antidot de aproximativ 85 de ori, după ce s-a otrăvit din greșeală în timp ce testa diverse ierburi.
Ceaiul a fost înregistrat în istorie pentru prima dată ca fiind o băutură de zi cu zi în timpul dinastiei Tang (A.D. 618-906). Băutul ceaiului a început cu călugării budiști, care l-au folosit în ceremonii și ritualuri și s-a răspândit rapid la populația generală.
În timpul acestei "Epoci de Aur", a luat naștere cultura ceaiului. Ceaiul a devenit băutura națională a Chinei, iar ritualul de pregătire și consum a ceaiului a fost ridicat la rang de artă. Ceaiul necesită un mediu special, o anumită stare mentală, ustensile și recipiente. Era o experiență aproape spirituală, una în care omul se armoniza cu Cerul, Pământul și Universul.
În Dinastia Ming, la mijlocul anilor 1300, s-a dezvoltat o piață a ceaiului de lux. Ceaiul a devenit un simbol al rangului, cu cele mai bune ceaiuri rezervate elitelor. Cunoscătorii în materie de ceai au ajuns să distingă calitățile nuanțate ale băuturii și diferențele subtile, în timp ce oamenii de știință au observat capacitatea ceaiului de a limpezi și concentra mintea. De fapt, multe poeme au fost scrise despre ceai și multe picturi au fost inspirate de acesta.
Evoluția ceaiului în întreaga lume
Ceaiul a rămas în interiorul granițelor Chinei pentru primii 3000 de ani de existență. Abia în 805 d.Hr. a început migrarea ceaiului.
A fost un călugăr budist din Japonia care a luat mai întâi semințe pentru a le cultiva acasă. Ceaiul a fost inițial consumat în mănăstiri, dar în cele din urmă s-a răspândit în întreaga societate, crescând la un nivel de popularitate care a rivalizat cu cel din China.
Ceaiul a migrat apoi în tot restul Asiei și Orientului Mijlociu, ajungând în cele din urmă în Rusia și Europa în anii 1600. Comercianții portughezi au fost primii europeni care au adus ceaiul cu ei acasă, în timp ce olandezii au fost primii care l-au importat din China. Până în anii 1700, ceaiul a devenit cea mai populară băutură din Marea Britanie, în timp ce în India, deși plantele de ceai au fost indigene în zonă, ceaiul nu a devenit parte din dieta indiană până când britanicii nu au început să-l producă în zonă la mijlocul anilor 1800.
Ceaiul și-a croit drum spre America odată cu coloniștii. Impozitarea ridicată din partea British East India Company este cea care a condus la Partida de ceai de la Boston, care a fost primul pas care a condus la Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii. Acest lucru a marcat sfârșitul relației de dragoste dintre America și ceai timp de mulți ani.
Ceaiul a fost de mult timp onorat prin ceremonie. În China, ceremonia de la Cha Dao sau Calea Ceaiului, s-a dezvoltat în timpul dinastiei Tang. Ceremonia se trage din budism și taoism și implică șase aspecte majore: atitudinea, selectarea ceaiului, selectarea apei, selectarea recipientelor, ambianța și tehnica.
În Japonia, ceremonia Chanoyu este o interacțiune elegantă și intimă între gazdă, oaspeți, ceai și ustensile, onorând elementele ce țin de "armonie, puritate, respect și liniște interioară."
Printre surse: visiontimes.com
