Cu mult, mult timp în urmă -- nu pe un tărâm înainte de timp, ci într-un timp înainte de pământ -- nu exista nimic în univers, cu excepția unei entități enorme în formă de ou.
În interiorul "oului", forțele opuse yin și yang erau toate amestecate; era un haos total. Dar, în timp, interacțiunile dintre diverse substanțe și energii au conceput în cele din urmă o ființă - un gigant zbârcit cu coarne pe nume Pan Gu.
Timp de 18.000 de ani, Pan Gu a dormit și a crescut. Într-o zi, s-a trezit brusc. A deschis ochii, dar a văzut doar întuneric beznă. Și-a ciulit urechile, dar a auzit doar o liniște insuportabilă. Pan Gu a considerat că împrejurimile sale sumbre erau extrem de tulburătoare.
Oul distins
Agitat, Pan Gu a invocat un topor magic și a aplicat o lovitură puternică asupra oului. Oul s-a despicat în două cu o trosnitură puternică. Încet, yin și yang au început să se separe. Tot ce era întunecat și greu s-a scufundat în jos pentru a forma Pământul. Iar restul, ușor și limpede, a plutit în sus pentru a forma cerurile.
Dar Pan Gu era îngrijorat de faptul că jumătățile se vor apropia din nou, așa că s-a așezat între cele două jumătăți pentru a le ține separate. Cu fiecare zi care trecea, cerul se ridica cu 3 metri mai sus de el, Pământul se îngroșa cu 3 metri sub el, iar Pan Gu însuși creștea cu 3 metri doar pentru a ține pasul cu expansiunea și a putea rezista acesteia.
A fost o muncă solitară și obositoare. Această trudă a fost îndurată de gigantul conștiincios încă 6.580.000 de zile, sau încă 18.000 de ani, până când a fost sigur că tărâmurile s-au stabilizat în sfârșit. Apoi, cu o mare bufnitură, Pan Gu s-a întins și a murit.
Sacrificiul suprem
În timp ce Pan Gu se prăbușea obosit, a avut loc o transformare miraculoasă: ultima sa suflare s-a transformat în vânturi și nori; vocea sa în tunet; ochiul său stâng s-a transformat în soare și ochiul drept în lună; părul și barba au devenit stele ale Căii Lactee; mâinile și picioarele sale s-au transformat în munți mari, iar sângele care îi curgea prin vene în râuri curgătoare; carnea sa s-a transformat în terenuri agricole fertile, oasele sale s-au transformat în pietre prețioase și minerale; dinții și unghiile sale au devenit metale strălucitoare; firele de păr de pe pielea sa au înflorit în vegetație luxuriantă; iar sudoarea de la munca sa îndelungată a căzut ca apă de ploaie pentru lumea muritoare.
Unii spun că spiritul lui Pan Gu nu a dispărut niciodată, ci s-a transformat în oameni, ceea ce explică vechea credință chineză conform căreia oamenii sunt sufletul întregii materii.
Pan Gu și-a sacrificat viața pentru a crea lumea, iar trupul său pentru a o îmbogăți și înfrumuseța. Acum, cerul este împodobit cu corpuri cerești luminoase, Pământul, conturat de munți mari și râuri, cu o floră și faună din belșug. Iar Pan Gu, zeul-gigant care a ieșit dintr-un ou, nu este nicăieri, dar se găsește peste tot.
Printre surse: shenyunperformingarts.org
