Cine în această lume nu a greșit niciodată? Alături de oamenii foarte răi care ucid și fac rău intenționat altora, există și cei care greșesc din cauza unor neînțelegeri sau a unor circumstanțe confuze. Să te gândești la cei care sunt vinovați este o preocupare pentru cei care au fost nedreptățiți. Este atât de important să expunem neajunsurile altora și să îi aducem în dizgrație? Sau ar fi mai bine, în multe cazuri, să li se ofere posibilitatea de a se îmbunătăți, iertându-i pentru ce au făcut?
Conform teoriei budiste a retribuției karmice, actul de a răspândi greșelile altora va diminua propria virtute și va aduce tot felul de karma rea, provocând suferință. Cei care iartă și se abțin de la a etala defectele celorlalți vor fi binecuvântați.
Luo Zhuan a acumulat virtute prin bunătate și a fost binecuvântat cu un fiu care a ajuns departe în viață
În timpul dinastiei Ming, a existat un bărbat pe nume Luo Zhuan, originar din Jishui, provincia Jiangxi, ai cărui strămoși fuseseră funcționari de generații întregi. Era o persoană bună și generoasă și se bucura de o reputație excelentă pe plan local.
În momentul în care Luo s-a dus să dea examenul imperial în capitală, a împărțit o cameră cu un alt candidat. Într-o zi i-a dispărut o haină, iar colegul său de cameră era îngrijorat că va fi acuzat de furt. Câteva zile mai târziu, colegul lui Luo a găsit pe cineva care purta acel articol de îmbrăcăminte, pe care l-a recunoscut după materialul grosolan. Acesta l-a adus pe Luo pentru a-l confrunta pe bărbat.
Luo s-a întâlnit și a stat de vorbă cu bărbatul, în timp ce colegul său de cameră l-a arătat cu degetul și l-a întrebat pe Luo fără nicio reținere: "Aceasta este haina ta?". Luo a spus: "Te înșeli, nu este haina mea". Colegul de cameră a atins hainele pentru a verifica dacă avea dreptate, dar Luo a negat în continuare cu fermitate că erau ale lui.
Când s-au întors la reședința lor, colegul era furios. Luo a explicat: "O haină nu este o mare pierdere pentru mine, dar dacă reputația acelui om este ruinată, ce viitor mai are?". Auzind acest lucru, colegul de cameră a înțeles brusc și a fost foarte impresionat de Luo. Trecând examenul, Luo a fost admis la Colegiul Imperial și mai târziu a devenit ministru în cadrul Ministerului Afacerilor Militare.
Când a ajuns la vârsta a doua, Luo încă nu avea copii. Într-o zi, a trecut pe lângă un templu și a găsit șapte sicrie care nu fuseseră îngropate. Gândindu-se că este o rușine, și-a luat salariul și a plătit un călugăr pentru a îngropa toate cele șapte sicrie. La scurt timp după aceea, soția sa a rămas însărcinată și a dat naștere unui fiu, Luo Hongxian.
Luo Hongxian a fost bine educat în copilărie. În adolescență, munca sa asiduă și cunoștințele sale i-au adus recunoașterea pentru studiul aprofundat al astronomiei, geografiei, regulilor și regulamentelor, aritmeticii și al yin și yang. În al optulea an al dinastiei Ming, a excelat la examenul imperial și a fost numit cel mai bun învățăcel.
În 1541, după zece ani de muncă, Luo Hongxian a finalizat un atlas bazat pe "Harta cunoașterii publice" a lui Zhu, "Harta Guang Yu" (Harta cunoașterii publice extinse). Acesta este cel mai vechi atlas al provinciilor din China care a supraviețuit până în ziua de astăzi.
Oferind oamenilor o șansă
Liu Zhongfu (劉仲輔), un nativ din Macheng (麻城) din timpul dinastiei Ming (1368 - 1644), a fost bun și generos încă din copilărie. În noaptea nunții sale cu soția sa Dong, un hoț a intrat în liniște în casa lor. După ce a fost trezit, Liu s-a ridicat și a văzut că era cineva pe care îl cunoștea, așa că i-a spus: "Cred că ai devenit hoț pentru că erai sărac". Deși propria sa familie nu era înstărită, i-a dat hoțului câteva bijuterii ale soției sale și i-a spus: "Dacă îți schimbi comportamentul de acum încolo, nu voi spune nimănui despre asta". Hoțul a dat din cap în semn de acord.
Ulterior, soția a întrebat deseori cine era hoțul, iar Liu i-a spus: "I-am promis că nu voi spune nimănui, așa că de ce întrebi?". De-a lungul întregii sale vieți, acesta și-a ținut promisiunea și nu a dezvăluit nici măcar un indiciu. Liu a trăit până la vârsta de 89 de ani. După moartea sa, un bărbat din clanul său a purtat costumul de doliu, o ținută pe care nu o poartă de obicei nimeni în afară de familia apropiată. A plâns în continuu, cu capul lipit de sicriu.
Acest om avusese cândva un caracter slab, dar apoi și-a schimbat brusc modul de a fi și a început să fie destul de bun. Se bănuia că el fusese hoțul cu mult timp în urmă. Poate că și-a dat seama de norocul său și a înțeles că viața sa ar fi putut fi ușor ruinată, dacă Luo ar fi hotărât să-i facă faptele publice.
Bunătatea lui Liu a adus binecuvântări și urmașilor săi. Fiul și nepotul său s-au bucurat de succes la examenele imperiale și au devenit funcționari, iar nepotul său a primit un titlu onorabil. Descendenții săi, la rândul lor, au avut, de asemenea, succes în carieră.
Printre surse: visiontimes.com
