Înainte de a continua, vă invităm să citiți partea I a acestui articol, pe care o puteți accesa aici.
Cartea Ritualurilor subliniază astfel așteptările privind relațiile umane: părinții ar trebui să trateze copiii cu compasiune, în timp ce copiii ar trebui să dea dovadă de pietate filială față de părinții lor. Frații mai mari ar trebui să fie amabili cu cei mai mici, în timp ce cei mai mici ar trebui să fie umili față de cei mai în vârstă. Un soț ar trebui să își trateze soția cu demnitate, în timp ce soția ar trebui să fie plăcută față de soțul ei. Generațiile mai în vârstă ar trebui să îi protejeze și să aibă grijă de cei mai tineri, în timp ce cei mai tineri ar trebui să respecte și să urmeze dorințele celor mai în vârstă.
Mai jos sunt prezentate câteva exemple ale acestor relații tradiționale.
Un fiu recunoscut pentru pietatea sa filială
Spre sfârșitul dinastiei Shang, regele Tai din Zhou a avut trei fii - fiul cel mare Taibo, al doilea fiu Zhongyong și al treilea fiu Jili. Jili a avut un fiu pe nume Jichang, care mai târziu va deveni regele Wen din Zhou.
Când s-a născut Jichang, o vrabie roșie s-a oprit la ușa din față cu o scrisoare roșie în gură. Văzând acest semn de bun augur, regele Tai a plănuit să îi transmită tronul lui Jili, care ar putea apoi să i-l transmită lui Jichang. Acest lucru nu era tipic în antichitate, deoarece tronul era de obicei transmis fiului cel mai mare.
Aflând de planul tatălui său, Taibo l-a luat pe fratele său Zhongyong și a fugit într-o regiune îndepărtată pentru a susține decizia tatălui său. De asemenea, și-a tăiat părul și și-a făcut tatuaje ca semn al deciziei sale de a sta departe de civilizație. În acest fel, regele Tai a transmis tronul lui Jili și, mai târziu, lui Jichang, fără nicio interferență.
Taibo a numit în curând regiunea în care a fugit statul Wu, care se află în provincia Jiangsu de astăzi. Aproximativ 1.000 de familii locale l-au ales ca rege al regiunii.
Opt generații mai târziu, tronul din Wu a fost transmis lui Shoumeng, cel de-al 19-lea rege al Wu. Shoumeng a plănuit să transmită tronul celui de-al patrulea fiu al său, Jizha, datorită bunei reputații a lui Jizha. Dar Jizha a refuzat tronul, deoarece ar fi fost o încălcare a regulilor corecte ale societății. Shoumeng l-a rugat pe Jizha de trei ori, dar a fost refuzat de fiecare dată. Oamenii din Wu doreau, de asemenea, ca Jizha să devină rege. În cele din urmă, Jizha a plecat pentru a deveni fermier.
Confucius a vorbit foarte frumos despre Taibo, lăudându-i caracterul și umilința.
Bunătatea unui frate mai în vârstă
Potrivit Jia Fan (Instrucțiuni pentru familie) de Sima Guang, înțeleptul antic Shun i-a tratat întotdeauna bine pe ceilalți, chiar și atunci când a întâmpinat ostilitate din partea lor.
Tatăl lui Shun, mama vitregă și fratele mai mic Xiang îl maltratau adesea pe Shun. După ce regele Yao l-a numit pe Shun drept succesor, gelozia lor s-a intensificat și au plănuit să-l ucidă pe Shun și să-i ia bunurile.
Odată, i-au cerut lui Shun să repare hambarul. După ce acesta s-a urcat pe acoperiș, însă, au aruncat scara și au dat foc hambarului. Din fericire, Shun a reușit să scape în siguranță.
Altă dată, i-au cerut lui Shun să sape o fântână. În timp ce se afla în fântână, familia sa a început să-l îngroape. După ce fântâna a fost umplută cu pământ, Xiang a plănuit să le dea părinților săi vitele și grânele lui Shun, păstrând restul bunurilor lui Shun pentru el. De asemenea, a vrut să-i ia soția lui Shun.
În mod miraculos, Shun a reușit să scape printr-un tunel lateral al puțului. Când s-a întors acasă, Xiang a fost șocat. Dar și-a păstrat o față serioasă și a spus: "Mi-a fost atât de dor de tine!".
Shun l-a iertat și l-a rugat să îl ajute să administreze țara.
Moștenirea lui Shun a fost respectată de-a lungul întregii istorii chineze. Deși a trăit într-un mediu potrivnic, a reușit să trateze pe toată lumea cu respect și bunătate. Shang Shu (Cartea Documentelor) a declarat: "Shun a urcat pe mari înălțimi fără să se cațere, iar reputația sa a ajuns departe fără ca el să călătorească".
Datorită virtuții sale, oamenii îl căutau în mod natural. Oriunde mergea Shun, legenda spune că locul respectiv devenea un sat într-un an, o localitate în doi ani și un oraș în trei ani.
Un frate mai tânăr umil
În timpul dinastiei Jin, a existat o pereche de frați: Wang Xiang și Wang Lan. Mama lui Lan era mama vitregă a lui Xiang. Drept urmare, ea îl favoriza pe Lan în detrimentul lui Xiang.
Când Lan avea câțiva ani, o vedea adesea pe mama sa Zhu biciuindu-l pe fratele său vitreg mai mare, Xiang, cu ramuri de copac. Ori de câte ori se întâmpla acest lucru, îl îmbrățișa pe Xiang pentru a-l proteja de bătaia lui Zhu.
Pe măsură ce frații creșteau, Lan îi cerea adesea mamei sale să nu-l mai bată pe Xiang, iar lucrurile s-au îmbunătățit puțin. Mai târziu, ambii frați s-au căsătorit, iar Zhu le cerea mereu lui Xiang și soției sale să facă lucruri pentru ea. Lan îi ajuta pe cei doi soți ori de câte ori putea.
După ce tatăl fraților a murit, Xiang a devenit cunoscut pentru virtutea și caracterul său bun. Zhu a devenit geloasă și a plănuit să-și ucidă fiul vitreg cu vin otrăvit.
Lan a aflat de acest plan și a pus mâna pe paharul de vin. Xiang și-a dat și el seama că ceva nu este în regulă și nu a vrut ca fratele său să moară. Văzându-i pe frați certându-se pentru vinul otrăvit, mamei i-a fost teamă că Lan ar putea să-l bea, așa că a aruncat vinul.
Mai târziu, ori de câte ori Zhu îi servea mâncare lui Xiang, Lan o gusta întotdeauna primul. Astfel, mama a încetat să mai încerce să-i facă rău lui Xiang.
Generalul Lu Qin a admirat caracterul lui Xiang și i-a dăruit o sabie, spunând că numai oficialii de rang înalt aveau voie să mânuiască o astfel de sabie. La moarte, Xiang i-a lăsat sabia moștenire lui Lan, dorindu-i acestuia și urmașilor săi noroc.
Cu siguranță, mai mulți dintre copiii lui Lan au devenit funcționari de rang înalt. Strănepotul său, Wang Xizhi, a devenit unul dintre cei mai faimoși caligrafi din istoria Chinei.
Printre surse: minghui.org
