Zhou Gong a fost un înțelept renumit la începutul dinastiei Zhou. Într-o zi, fiul său, Boqin, s-a dus să-l viziteze.
Spre surprinderea lui Boqin, Zhou Gong l-a lovit o dată.
Într-o altă zi, Boqin s-a dus din nou la tatăl său, doar că a primit același răspuns. Acest lucru s-a întâmplat încă o a treia oară. Perplex, Boqin a consultat un alt înțelept, Shangzi, în legătură cu situația sa.
Data următoare când Boqin și-a vizitat tatăl, s-a așezat imediat în genunchi - ceea ce neglijase să facă de trei ori - în semn de respect. Zhou Gong a fost mulțumit și l-a lăudat pe Boqin pentru că a obținut sfaturi de la un om cu discernământ.
Curtoazia și societatea
De ce era atât de importantă politețea pentru antici?
Confucius a spus odată: "Tradiția curtoaziei a fost acordată în mod divin strămoșilor. Ea manifestă legea cerului pentru a aduce ordine în societate. Cei care o pierd își pierd viitorul, iar cei care o păstrează vor prospera."
Shi Jing, sau Cartea Cântecelor, era o colecție de poezii clasice chinezești. Unul dintre poeme expune următoarele:
"Ordinea poate fi găsită în corpul unui șoarece, deci cum poate o persoană să trăiască într-un mod indisciplinat? Dacă o persoană nu dă dovadă de politețe, își va aduce propriul sfârșit."
De fapt, am observat acest model de-a lungul istoriei. Atunci când oamenii sunt politicoși în societate, acest lucru se corelează adesea cu perioade de pace; când oamenii se comportă nepoliticos unii cu alții, societatea se află adesea pe o traiectorie descendentă.
Acest lucru se datorează faptului că politețea este, de asemenea, strâns legată de caracterul moral al unei societăți. O societate politicoasă indică faptul că oamenii sunt dispuși să lase deoparte propriul interes în favoarea rolului și datoriei sociale. Acest simț al responsabilității deschide apoi calea pentru securitate, stabilitate și prosperitate. Dimpotrivă, o societate nepoliticoasă indică o societate în care oamenii nu îi respectă pe ceilalți și sunt preocupați doar de propriile interese, ceea ce duce apoi la anarhie, haos și depravare.
În cultura tradițională chineză, legile politeții pentru fiecare tip de relație socială erau clar definite. Părinții își tratau copiii cu bunătate, în timp ce copiii dădeau dovadă de pietate filială față de părinții lor. Frații mai mari îi prețuiau și îi protejau pe cei mai mici, în timp ce frații mai mici erau umili în prezența celor mai mari. Un soț era credincios, în timp ce soția era docilă. Bătrânii erau grijulii față de tineri; tinerii îi respectau pe cei mai în vârstă. Și, în sfârșit, un împărat trebuia să fie binevoitor, în timp ce supușii săi trebuiau să fie loiali.
Un mentor înțelept
Zhou Gong, numit și Ducele de Zhou, a fost al patrulea fiu al regelui Wen de Zhou. El l-a ajutat pe fratele său mai mare, regele Wu, să întemeieze Dinastia Zhou. A instituit Riturile din Zhou și muzica clasică chineză și a fost considerat unul dintre fondatorii confucianismului.
În plus, Zhou Gong a scris, de asemenea, învățături pentru a-l educa pe nepotul său, Regele Cheng, fiul Regelui Wu, și pe propriul său fiu Boqin. Atât regele Cheng, cât și Boqin au fost venerați de generațiile ulterioare. Cao Cao, un conducător de la sfârșitul dinastiei Han, a admirat, de asemenea, modul în care Zhou Gong a respectat poporul și a câștigat încrederea acestuia.
În „Avertismente pentru regele Cheng”, Zhou Gong a subliniat importanța virtuții în toate aspectele vieții, de la gestionarea unei țări la caracterul unei persoane. Următoarea este o anecdotă documentată în scrierile lui Zhou Gong.
Odată, când regele Cheng era tânăr, stătea cu fratele său mai mic sub un copac. Ținând o frunză în mână, i-a înmânat-o fratelui său și i-a spus: "Îți acord un titlu".
Zhou Gong l-a salutat pe tânărul rege.
"Este minunat că Majestatea Voastră i-a conferit un titlu fratelui dumneavoastră".
"Dar eu doar glumeam", a răspuns regele Cheng.
"Comportamentul greșit nu aparține unui rege. El vorbește serios fiecare cuvânt pe care îl spune", a spus Zhou Gong.
Regele Cheng i-a acordat astfel fratelui său titlul de marchiz. Sub îndrumarea consecventă a lui Zhou Gong, regele Cheng și fiul său, regele Kang, au instaurat epoca de aur a dinastiei Zhou, numită guvernarea lui Cheng și Kang.
Scrierile lui Zhou Gong pentru fiul său Boqin au fost realizate după ce regele Cheng i-a acordat lui Boqin guvernarea asupra ținutului Lu - care avea să devină locul de naștere al lui Confucius aproximativ 500 de ani mai târziu. Înainte ca Boqin să plece la Lu, Zhou Gong a scris,
"Vă rog să vă amintiți să nu fiți arogant sau disprețuitor doar pentru că sunteți șeful orașului Lu. Ca fiu al regelui Wen, frate al regelui Wu, unchi al regelui Cheng și cancelar al Zhou, rangul meu era deja ridicat. Dar au fost momente în care a trebuit să mă opresc de trei ori în timpul unui duș sau am făcut trei pauze la o masă, pentru a reflecta la momentele în care atitudinea mea distantă m-a costat oameni valoroși."
"Din ceea ce am auzit, cei care sunt atât virtuoși, cât și curtenitori vor fi binecuvântați cu prosperitate; cei care au pământuri întinse și spirite harnice vor rămâne în siguranță; cei de rang înalt care sunt umili își vor păstra titlurile; cei care sunt susținuți de popor și de armate puternice vor învinge; cei care au inteligență, dar par simpli sunt înțelepți; cei care au intuiție și cunoștințe, dar care totuși presupun că știu puțin sunt cu adevărat înțelepți. Toate aceste șase calități sunt legate de smerenie. Chiar și bogăția unui rege care se întinde pe pământuri și mări derivă din umilință."
"Fără umilință, cineva ar pierde o națiune și chiar propria viață. Jie, ultimul rege al dinastiei Xia, și Zhou, ultimul rege al dinastiei Shang, sunt astfel de exemple."
Boqin a ținut cont de sfatul tatălui său și, în cele din urmă, a construit o societate prosperă și curtenitoare în ținutul Lu.
Printre surse: minghui.org
