Înainte de a citi acest articol, vă invităm să citiți partea I, care poate fi găsită aici.
Vârful aisbergului
Este inutil să mai spunem că, indiferent dacă este vorba de un raport de 1:5 sau de 1:26, acestea sunt doar cifrele pe care le putem vedea. Este posibil să existe costuri ascunse, cheltuieli indirecte și venituri gri pentru acești funcționari, pe care noi nu le putem vedea. Toți acești factori contribuie la creșterea poverii financiare asupra cetățenilor chinezi de rând.
De exemplu, PCC nu face publice cheltuielile pentru toate evenimentele și activitățile recreative. Nu dezvăluie când și cum utilizează fonduri publice, vehicule guvernamentale sau când plătește pentru călătorii în străinătate. Reprezentantul CPPCC, Liu Guangfu, a declarat în martie 2006 că folosirea privată a vehiculelor guvernamentale costă peste 200 de miliarde de yuani (sau 30 de miliarde de dolari) pe an. Liaowang (Outlook), o publicație săptămânală din Beijing, a relatat în același an că recepțiile și activitățile recreative ale oficialilor au costat aproximativ 370 de miliarde de yuani (sau 57 de miliarde de dolari) în 2004. Anuarul statistic al Chinei publicat de Biroul Național de Statistică în 2000 a arătat că oficialii au cheltuit 300 de miliarde de yuani (sau 46 de miliarde de dolari) numai în 1999. Aceste trei elemente însumează peste 900 de miliarde de yuani (sau 139 de miliarde de dolari), și asta în urmă cu 10 sau 15 ani.
Lu Xinhua, fostul purtător de cuvânt al CCPPC, a declarat că cheltuielile administrative ale statului chinez reprezintă 28% din PIB-ul Chinei, în timp ce în țările occidentale aceste cheltuieli reprezintă doar 4% sau 5% din PIB. Acest lucru scoate în evidență aparatul de stat supradimensionat din China.
O mare parte din sistemul medical a fost alocată aparatului de stat.
Nanfang People Weekly a relatat la începutul anului 2020 despre o clădire nou deschisă pentru înalt funcționari în cadrul Primului Spital Bethune al Universității Jilin. În clădirea de 56.000 de metri pătrați, 257 de paturi erau rezervate exclusiv pentru oficialii de nivel provincial, subprovincial sau din diferite departamente. Unele camere sunt mobilate chiar mai bine decât hotelurile de cinci stele, ceea ce i-a determinat pe unii internauți să îl numească "un spital-hotel extravagant".
Yin Dakui, fostul viceministru al Sănătății, a făcut cândva referire la un articol al Academiei Chineze de Științe. Acest articol spunea că 80% din costul asistenței medicale din China deservește 8,5 milioane de oficiali ai PCC. Nu numai atât, aproximativ două milioane de oficiali au concediu medical pe termen lung, inclusiv 400.000 care ocupă camere de spital sau case de vacanță pentru o perioadă lungă de timp. Numai acest lucru costă zeci de miliarde de yuani pe an.
O versiune modernă a Fermei animalelor
Sistemul corupt al PCC datează încă de pe vremea Uniunii Sovietice. Poetul sovietic Felix Chuyev a avut odată 140 de interviuri cu Viaceslav Molotov, președintele Consiliului Comisarilor Poporului (prim-ministru) al Uniunii Sovietice între 1930 și 1941. Acesta a spus că funcționarii de rang înalt aveau salarii decente, plus alte venituri. În plus, țara le plătește toate cheltuielile.
Această situație este similară cu cea descrisă de scriitorul britanic George Orwell în cartea sa Ferma animalelor. După ce l-a alungat pe fermier, un porc a devenit liderul animalelor sub sloganul "Toate animalele sunt egale". Cu timpul, acest porc a lansat valuri de campanii de epurare a dușmanilor politici sau a oricărei persoane asociate cu acești dușmani. În cele din urmă, sloganul a evoluat în "Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele".
Este inutil să mai spunem că această carte a fost interzisă în Uniunea Sovietică și în multe alte țări comuniste. Așa cum am menționat mai sus, ea ilustra cum comuniștii au preluat violent puterea în numele "eliberării săracilor". Odată ajunși la putere, însă, ei au refuzat să tolereze orice forță adversă.
"Organizațiile Partidului Comunist în sine nu participă niciodată la activități productive sau creative. Odată ce au pus mâna pe putere, ele se atașează de oameni, controlându-i și manipulându-i. Își extind puterea până la cele mai de bază unități ale societății, de teamă să nu piardă controlul. Ele monopolizează resursele de producție și extrag bogăția de la populație", citat din „Cele nouă comentarii despre Partidul Comunist”.
"În China, PCC se extinde pretutindeni și controlează totul, dar nimeni nu a văzut vreodată registrele contabile ale PCC, ci doar registrele statului, ale administrațiilor locale sau ale întreprinderilor", continuă cartea: "De la guvernul central până la comitetele sătești din zonele rurale, oficialii municipali au întotdeauna un rang mai mic decât cadrele comuniste din straturile lor, așa că administrațiile municipale trebuie să urmeze instrucțiunile comitetelor de partid de la același nivel. Cheltuielile partidului sunt luate în grijă de unitățile municipale și contabilizate în sistemul municipal".
"Organizația PCC, precum un spirit malefic care te posedă, se atașează de fiecare unitate și celulă a societății chineze la fel de strâns ca o umbră care urmărește un obiect. Cele mai fine tentacule ale PCC pătrund adânc în fiecare capilar și celulă a societății și, astfel, Partidul controlează și manipulează întreaga societate. Această structură ciudată de posedare malefică a mai existat anterior în istoria omenirii, fie parțial, fie temporar, dar niciodată nu a funcționat atât de mult timp și nu a controlat o societate atât de cuprinzător cum o face sub conducerea Partidului Comunist", se arată în carte.
Istoria își urmează cursul și niciun regim nu durează la nesfârșit, în cele din urmă. Atunci când mai mulți oameni vor recunoaște natura PCC și vor alege să își asculte conștiința și partea bună din ei, lumea se va schimba în bine.
Printre surse: minghui.org
