Celebrul poet Rabindranath Tagore a spus odată: "Fiecare copil care se naște, aduce cu el speranța că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de om."
Copiii sunt curați și inocenți. Sunt cei mai apropiați de ceruri. Nașterea unui copil nu este doar o sursă de bucurie pentru familie, ci și speranța unei națiuni. De aceea, majoritatea oamenilor din întreaga lume se angajează pentru a crea o lume sănătoasă pentru bunăstarea copiilor.
Cu toate acestea, în ultimii 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Chinez (PCC), nu numai că vechea cultură tradițională a Chinei a fost complet distrusă, ci și copiii nevinovați, ale căror minți și corpuri au suferit daune fără precedent.
La școală, copiii învață o istorie sucită, insuflată de ideologia comunismului și de cultura de partid a PCC; cultura predominant erotică a adulților ajunge în mințile tinerelor fete și le întinde capcane; părinții care sunt lucrători migranți lasă acasă 60 de milioane de copii; familiile "4-2-1" (referindu-se la familiile cu patru bunici și doi părinți tineri cu unicul lor copil, având în vedere politica copilului unic în China) creează în mod continuu bunici care își adoră nepoții și le satisfac toate capriciile, părinți care își urmăresc ambițiile în mod nerealist și copii care nu înțeleg principiile de bază ale vieții sau cum să se comporte.
Ziua Copilului denaturată de doctrina de partid a PCC
Într-un masacru comis în satul ceh Lidice în 1942 de către naziștii germani, 88 de copii nevinovați au pierit. Pentru a condamna o astfel de crimă diabolică, în 1949, Federația Democratică Internațională a Femeilor a desemnat "1 iunie" drept Ziua Internațională a Copilului. În această zi, ar fi fost arborat steagul "Zilei Internaționale a Copilului" (a cărui imagine poate fi vizualizată la aici).
Fundalul verde al steagului simbolizează viața și prosperitatea; figura umană albastră din partea de sus simbolizează dragostea și protecția acordată oamenilor de către Dumnezeu; figurile umane roșii, albe, galbene și negre din partea de jos simbolizează diferite rase; în total, reprezintă continentele, indicând faptul că toți facem parte dintr-o singură rasă adevărată - rasa umană, iar Divinul ne iubește pe toți. Ar trebui să păzim pământul împreună, să ne unim și să trăim în armonie și să creăm împreună un viitor frumos.
Cu toate acestea, de "Ziua Copilului" în China comunistă, străzile sunt întotdeauna pline de steaguri roșii însângerate și ziua este întotdeauna folosită pentru a promova ideologia PCC. Copiii din grădinițe trebuie să intoneze "cântece roșii" și să "cânte laude înalte ale partidului"; elevii din școlile primare sunt forțați să se alăture "Tinerilor Pionieri", să poarte eșarfe roșii și să jure că își vor dedica sângele și viața PCC-ului.
Spălarea forțată a creierului de către PCC a copiilor nevinovați, care nu sunt încă capabili să discearnă binele de rău, și contaminarea de rutină a minților inocente ale copiilor îi face pe cei mici să dezvolte o mentalitate dependentă și apreciativă față de PCC, până în punctul în care ar jura să "își dea viața pentru partid".
Când astfel de copii cresc, devin mai ușor de transformat în "micii rozali" (tineri care sunt profund spălați pe creier de PCC și care încearcă să influențeze conversațiile de pe rețelele de socializare atât în interiorul, cât și în afara Chinei). O astfel de spălare a creierului de la o vârstă fragedă a distrus, de asemenea, China ca civilizație străveche, cu o cultură și valori tradiționale frumoase, și a transformat-o într-un regim totalitar al PCC.
Cum a semănat PCC violența și ura în mințile copiilor
Potrivit cărții "Nouă comentarii despre Partidul Comunist", fostul președinte american Herbert Hoover a încurajat oamenii să citească cartea părintelui Raymond J. de Jaegher "The Enemy Within: An Eyewitness Account of the Communist Conquest of China"(În traducere, Dușmanul din interior: relatarea unui martor despre cucerirea comunistă a Chinei), spunând că această carte reprezenta "realitatea comunismului în acțiune în toată oroarea sa. O recomand concetățenilor mei americani care vor să vadă și să cunoască, de aproape, forța demonică care este acum dezlănțuită în lumea noastră."
Părintele Raymond, un misionar catolic care a fost în China între 1931 și 1945, a descris ororile legate de modul în care PCC îi forța pe copii să privească uciderea altor oameni.
Într-o relatare din carte, PCC a condus fiecare sătean într-o piață publică. De asemenea, copiii din sat au fost conduși acolo de către profesorii lor pentru a asista la execuția a 13 tineri condamnați pentru că se opuneau PCC. După ce au anunțat niște revendicări nefondate, oficialii le-au ordonat profesorilor - care deveniseră palizi de spaimă - să-și instruiască elevii să cânte cântece pro PCC. În timp ce aceștia cântau, un soldat comunist care mânuia o macetă de oțel a intrat în scenă.
Mergând spre prima victimă, soldatul a ținut maceta cu ambele brațe și i-a tăiat capul victimei dintr-o singură lovitură. Capul s-a rostogolit pe jos, în timp ce sângele țâșnea. Cântecele isterice ale copiilor s-au transformat într-un haos necoordonat, în timp ce profesorii încercau să-i țină în ritm.
Soldatul și-a fluturat maceta de 13 ori și 13 capete s-au rostogolit. Alți soldați s-au alăturat apoi, tăind cadavrele pentru a scoate inimile victimelor pentru a le găti. Toate acestea s-au întâmplat în fața copiilor. Elevii erau palizi de spaimă, iar unii au început să vomite. Profesorii i-au mustrat pe acești elevi în timp ce îi aliniau pentru a se întoarce la școală.
Potrivit lui de Jaegher, copiii au fost forțați să asiste la aceste execuții de mai multe ori. În curând au devenit imuni la violență și sânge; unii chiar se bucurau în fața acestui "divertisment".
De-a lungul anilor, PCC a folosit metode similare pentru a transforma mințile copiilor nevinovați în cele ale răului diabolic. Poate că tacticile lor au devenit mai obscure, dar natura și scopul nu s-au schimbat niciodată, și anume de a menține China ferm sub controlul PCC.
"Copiii rămași în urmă" care se descurcă singuri la țară
Odată cu urbanizarea rapidă din China continentală din ultimii ani, decalajul dintre cei bogați și cei săraci s-a adâncit rapid, determinând un număr mare de muncitori din mediul rural să migreze spre orașe. Potrivit unui raport publicat de echipa de cercetare a Federației Femeilor din toată China în 2013, în întreaga țară există aproximativ 60 de milioane de copii rămași în urmă, alături de un număr impresionant de 35 de milioane de lucrători migranți din zonele rurale care caută de lucru în orașe, iar aproape 100 de milioane de copii nu au o familie completă.
Deoarece copiii rămași în urmă sunt ținuți departe de părinții lor pentru o perioadă lungă de timp, un număr mare dintre ei nu reușesc să își stabilească principii adecvate în timp ce cresc și se dezvoltă. Împreună cu lipsa profesorilor în zonele rurale, copiii rămași în urmă sunt adesea supuși unei învățări inadecvate a cunoștințelor și a unei îndrumări morale. Ca urmare, mulți dintre ei suferă și de probleme psihologice. Toți acești factori negativi au dus la o rată relativ ridicată a sinuciderilor și a criminalității în rândul copiilor rămași în urmă.
Pentru a da câteva exemple, patru copii abandonați dintr-o familie din Bijie, provincia Guizhou, s-au sinucis acasă, consumând pesticide în noiembrie 2012. Cel mai mare avea doar 13 ani, iar cel mai mic avea 5. Părinții lor munceau de mult timp prin alte zone, lăsându-i în urmă să se descurce singuri. Când a fost prea greu să mai continue, viețile lor tinere s-au sfârșit într-o astfel de tragedie.
Într-un alt caz, tot în luna noiembrie, în Bijie, cinci băieți, cel mai mare având și el 13 ani, iar cel mai mic 9 ani, s-au urcat într-un coș mare de gunoi într-o noapte ploioasă și au încercat să facă un foc pentru a se încălzi. Cu toate acestea, au murit cu toții din cauza otrăvirii cu monoxid de carbon.
În Bijie, în 2014, s-a raportat că 12 copii de școală primară, cel mai tânăr având 8 ani, au fost violați și abuzați de profesorul lor.
Shi Yanfang, un cercetător din China continentală, a subliniat în articolul său "Why Is Juvenile Delinquency So Frequent: A New Probe into the Causes of Juvenile Delinquency in Our Country"(De ce este delincvența juvenilă atât de frecventă: O nouă sondare a cauzelor delincvenței juvenile în țara noastră) că, în 2011, copiii abandonați în China reprezentau 20% din populația minoră a țării, dar au comis 70% din infracțiunile delincvente.
O infracțiune juvenilă cunoscută pe scară largă a avut loc în nord-estul Chinei în 2019, în care un băiat de 13 ani a violat și ucis o fată de 10 ani. Băiatul a fost trimis într-un centru de detenție pentru doar trei ani, iar instanța a decis, de asemenea, ca părinții săi să plătească familiei victimei 1,28 milioane de yuani drept despăgubiri.
În același an, un băiat de 12 ani și-a tăiat mama de peste douăzeci de ori cu un cuțit de bucătărie doar pentru că nu i-a plăcut modul în care aceasta încerca să-l disciplineze. El nu a arătat nicio remușcare pentru ceea ce a făcut și a spus: "Mi-am ucis doar propria mamă, nu pe mama altcuiva". În cele din urmă, el a fost eliberat fără nicio pedeapsă, deoarece nu avea vârsta legală de 14 ani pentru a fi pedepsit penal.
Aici se încheie partea I a acestui articol. Vă invităm să reveniți pentru partea a II-a, unde vom vorbi despre extremele în care sunt aduși părinții, copiilor lor având până la urmă de suferit.
Printre surse: minghui.org
