În China, șase cetățeni au reușit să se lege la rețeaua de televiziune prin cablu pe 5 martie 2002, pentru a transmite informații necenzurate și a expune o minciună inventată de statul chinez. Minciuna a fost expusă în două orașe timp de 50 de minute, dar prețul plătit a fost cu propriile vieți.
„Sfidarea în Regatul Fake News”, un mini documentar produs recent de FalunInfo TV, prezintă povestea reală a șase practicanți Falun Gong din Changchun, un oraș din nord-estul Chinei, care au reușit să se conecteze la rețeaua de televiziune controlată de Partidul Comunist Chinez (PCC), și să transmită o serie de programe prin care prezentau adevărul din spatele campaniei de persecuție lansată împotriva practicii.
Cei șase, supranumiți „Șase unde radio”, erau Liang Zhenxing, Zhou Runjun, Lei Ming, Liu Haibo, Hou Mingkai și Liu Chengjun, toți fiind torturați până la moarte.
Falun Gong, cunoscut și sub numele de Falun Dafa, este un sport (qigong) din China înrădăcinat în tradițiile budiste, și care a atras între 70 și 100 de milioane de practicanți la sfârșitul anilor 90. Oamenii care practicau erau din toate păturile sociale, de la guvern până la oamenii din zonele rurale.
Însă popularitatea imensă a practicii nu a fost trecută cu vederea de liderul PCC de atunci, Jiang Zemin. Acesta a considerat de nepermis ca oamenii să se întoarcă la valori tradiționale în loc să urmeze doctrina comunistă. Însă pentru a-și justifica campania de persecuție pe care o punea la cale, avea nevoie de un motiv. Așa că a început mai întâi o campanie de defăimare.
Suprimarea practicii a luat având în urma punerii în scenă a unui eveniment de autoincendiere în Piața Tiananmen, care a fost ulterior promovat la televizor în toată China.
Pe 23 ianuarie 2001, cu o zi înainte de Anul Nou Chinezesc, 5 chinezi care se dădeau drept practicanți Falun Gong și-au dat foc public, și se crede că acest lucru a fost făcut la directivele statului, pentru a demoniza grupul și a incita publicul împotriva Falun Gong.
Pe 14 august 2001, ONG-ul International Educational Development a făcut o declarație formală prin care a clasificat incidentul ca fiind nimic altceva decât încercarea regimului de la Beijing să defăimeze Falun Gong.
Deși reporteri din vest și organizații internaționale din afara Chinei au scos în evidență problemele din așa numita „autoincendiere”, adevărul nu a fost spus în China.
„Acesta a fost punctul de cotitură... când poliția și conducătorii lagărelor de muncă au renunțat la orice constrângere în a tortura și omorî practicanți Falun Gong,” se spune în documentar. „Pentru milioanele de persoane care practicau Falun Gong la momentul respectiv în China, în acest moment totul părea pierdut.”
Totuși, în nord-estul Chinei, un plan secret era pus la punct într-o casă închiriată.
Liang Zhexin, unul din cei șase, a adunat împreună alți practicanți Falun Gong care aveau diverse cunoștințe din domeniul electric și tehnic, construind un plan prin care să accese căile de transmisie.
În noaptea de 5 martie 2002, folosind biciclete și taxi-uri să se deplaseze, practicanții îmbrăcați în uniforme oficiale au intrat pe cablul de transmisiune a 8 canale de televiziune din orașele Changchun și Songyuan, și au transmis în același timp clipuri video prin care clarificau adevărul despre cele întâmplate.
Clipul video de 50 de minute care a fost transmis fără întrerupere a șocat întregul oraș și a ajuns la peste 300.000 de persoane în Changchun. Aproape 100.000 de case au văzut transmisiunea programului „Autoincendiere sau o farsă?” și „Falun Dafa se răspândește în întreaga lume.”
Operațiunea s-a desfășurat cu succes.
În consecință, după ce au fost prinși, toți șase au fost omorâți prin tortură de autorități. Liu Haibo a fost arestat în noaptea zilei de 10 martie și a murit câteva ore mai târziu în custodie.
Totuși, cei șase nu și-au pierdut viața degeaba. În lunile care au urmat, alte grupuri de persoane din alte orașe au avut tentative similare pentru a intra pe liniile de transmisiune controlate de PCC și au reușit.
La nivel mondial a fost lansată o revoluție a informației prin care era pus la îndoială tot ceea ce spunea PCC.
În 2006, practicanți Falun Gong din afara Chinei au format Global Internet Freedom Consortium, a alianța cu sediul în SUA, prin care mai multe organizații și-au unit forțele și au creat programe prin care să se poată trece de cenzura Partidului Comunist, permițând chinezilor să acceseze website-uri din străinătate pe care în mod normal nu ar fi putut intra, fiind blocate de PCC. Ideea accesului liber la informații a înflorit nu numai în China, dar și în Burma (cunoscută și sub numele de Myanmar), și Iran.
O versiune completă a celor întâmplate, pusă la punct de Studiourile New Realm din Canada, poartă numele de „Cele 50 de minute eterne” (Eternal Fifty Minutes).
Printre surse: theepochtimes.com
