Unii oameni din societatea occidentală au fost induși în eroare de ideea că în comunism, toată lumea este egală, în ciuda formei de guvernare tiranică. Cu toate acestea, când analizăm faptele așa cum sunt și cifre care nu au fost măsluite, găsim foarte multă sărăcie, inegalitate a veniturilor și corupție.
Mai jos vom face o analiză folosind China ca exemplu. Sper că acest lucru va ajuta pe toată lumea să înțeleagă natura Partidului Comunist Chinez (PCC) și să se distanțeze de acest regim totalitar, de încălcările pe care le săvârșește în privința drepturilor omului și a persecuției pe care o conduce împotriva grupurilor religioase.
Problema sărăciei
China Society for Human Rights Studies a publicat recent un raport prin care promova China ca fiind mult deasupra Statelor Unite, despre care ei spun că peste jumătate din familiile americane se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta. Acest lucru nu este adevărat, dar ar putea induce în eroare pe cei ce sunt bombardați prin diferite mijloace media controlate de PCC.
Conform PIB-ului nominal pe cap de locuitor pentru 2019 publicat de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, PIB-ul pe cap de locuitor pentru Statele Unite a fost de peste 65.000 de dolari și aproximativ 10.000 de dolari în China.
Premierul chinez Li Keqiang a anunțat în mai că aproximativ 600 de milioane de cetățeni chinezi au un venit lunar de 1.000 de yuani (sau 144 USD) sau mai puțin. Un raport de cercetare publicat de Universitatea Normal din Beijing în 2019 a susținut afirmația lui Li. Raportul a folosit un eșantion de 70.000 de persoane și a dedus că 43% din populație (sau 600 de milioane de persoane) are un venit lunar mai mic de 1.090 de yuani. Dintre acestea, 220 de milioane de persoane au un venit lunar mai mic de 500 de yuani (sau 72 de dolari).
Indexul Gini sau jocul cu cifrele
Se știe că PCC măsluiește cifrele pentru a-și susține deciziile. De exemplu, după cutremurul din Tangshan din 1976, autoritățile chineze au raportat mai întâi un număr de 655.000 de morți, dar ulterior l-au redus la 240.000. Scăderea bruscă a numărului de cupoane distribuite (care erau o necesitate la momentul respectiv pentru a cumpăra haine sau alimente), pe de altă parte, a indicat un declin al populației de cel puțin 550.000 de persoane, cifră care era mult mai aproape cu cea anunțată inițial.
Un alt exemplu a fost foametea dintre 1959-1961. PCC nu a anunțat niciodată numărul morților și, de fapt, a tratat situația ca pe un subiect tabu. Frank Dikötter, profesor titular de științe umaniste la Universitatea din Hong Kong, a realizat o serie de studii independente și a concluzionat că numărul morților a fost de cel puțin 45 de milioane de persoane, detaliind totul în cartea sa "Mao’s Great Famine".
În mod similar, indicele Gini, un indicator al inegalității veniturilor, rămâne, de asemenea, un mister în China. În 1978, China a raportat un indice Gini de 0,3, care a urcat la 0,4 până în 1994. Nu a existat niciun anunț oficial al indicelui Gini între 2002 și 2011. În 2012, Biroul Național de Statistică (NSB) a raportat brusc toate numerele dintre 2002 și 2012 și a susținut că indicele a scăzut de la 0,479 în 2003 la 0,474 în 2012.
Dar aceste numere au fost privite cu foarte mult scepticism. Într-un raport din Atlantic în ianuarie 2013 intitulat „Ce înseamnă cu adevărat cifrele despre inegalitate veniturilor în China”, Xu Xiaonian, profesor de economie și finanțe la China Europe International Business School, a fost citat spunând că aceste date sunt ca „un basm pe care nimeni nu ar îndrăzni să-l scrie.” Apoi a fost citat după ce a scris pe rețelele de socializare: „Un jurnalist m-a sunat și mi-a cerut să comentez cifrele macroeconomice de astăzi. Nu aș avea o problemă la cap să comentez asemenea cifre false?”
Un indice Gini de peste 0,4 este adesea considerat o inegalitate a veniturilor care ar putea duce la instabilitate politică și conflicte sociale. După ce acest număr a ajuns la 0,41 în China în 2000, NBS nu a mai furnizat nicio cifră. O echipă de cercetători de la Universitatea din Michigan a analizat 7 sondaje la nivel național în China și a calculat indicii Gini pe baza acestora. Rezultatele au fost publicate în mai 2014 pe Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) cu titlul „Inegalitatea veniturilor în China zilelor noastre”.
Numerele din aceste 7 sondaje au variat de la 0,483 la 0,611, cu o medie de 0,54. Având în vedere cenzura informațiilor din China, numărul real ar putea fi mult mai mare. Dar chiar și un indice de 0,54 ar pune China pe primul loc cu cel mai mare indice Gini în rândul marilor economii ale lumii.
„Oprirea furnizării de date a fost în interesul guvernului [chinez], fiind o încercare de a evita atragerea atenției asupra unei realități pe care un număr din ce în ce mai mare de chinezi o consideră frustrantă”, a relatat un articol din publicația Quartz, în aprilie 2014, cu titlul „China ascunde cât de gravă este inegalitatea veniturilor în țară”
Corupție: când banii sunt măsurați în tone
Indicele Gini real ar putea fi mai mare, deoarece oficialii din poziții înalte au venituri foarte mari pe care nu le declară. Wei Pengyuan, fost director al departamentului cărbunelui de la Administrația Națională a Energiei, a fost anchetat pentru corupție în mai 2014. Deoarece a fost găsită o cantitate enormă de numerar la reședința sa, băncile au oferit 16 mașini de numărat bani, dintre care 4 s-au stricat din cauza faptului că au fost folosite prea mult. În cele din urmă, după ce s-a încheiat numărătoarea, au ajuns la suma de 230 de milioane de yuani (sau 33 de milioane de dolari).
Lai Xiaomin, un om de afaceri și economist senior, a fost șeful partidului și președintele consiliului de administrație pentru China Huarong Asset Management. Din toată averea pe care a strâns-o în urma corupției și luării de mită, o parte din bani a fost păstrată în seifuri. După ce a fost anchetat în aprilie 2018, oficialii au găsit 270 de milioane de yuani (sau 39 de milioane de dolari) în numerar în reședința sa, având o greutate totală de aproximativ 3 tone (sau 6.600 de lire sterline).
Pe lângă oficialii din poziții cheie, copii acestora au strâns și ei cantități mari de bani, care sunt depozitate fie în China, fie în străinătate. Deutsche Welle, un post de radio german, a relatat în aprilie 2012, că 2900 de copii ai oficialilor chinezi dețineau o avere de aproximativ 2 trilioane de yuani (sau 320 de miliarde de dolari la momentul respectiv). Aceștia au verificat mai multe industrii, în special cea de finanțe, export și imobiliare. „Din 3.220 de chinezi cu averi de peste 100 de milioane de yuani, doar 288 nu sunt copii ai unui oficial de rang înalt”, a declarat postul de radio.
Printre surse: minghui.org
