O nouă carte a antropologului Sean Roberts scoate la iveală modul în care Occidentul a acceptat cu naivitate timp de zeci de ani ideea că atrocitățile din Xinjiang ar fi fost justificate de o „amenințare teroristă”.
În zonă putem vedea următoarea scenă: Banda de soldați cu bâte de baseball și comportament medieval trece prin fața tarabelor cu tricouri ieftine puse grămadă de-a lungul drumului. Pe măsură ce fluierul sună cu ferocitate, își ridică armele și le lasă jos în mod repetat strigând „Ucide! Ucide! Ucide!" Chicotind necontrolat, ei sunt chemați la ordin de către un polițist care mânuiește o cameră video, misiunea lor fiind îndeplinită. Niciuna dintre acele haine nu va trăi pentru a spune povestea, dar echipajul pestriț va supraviețui pentru a lupta în altă zi. Poate că data viitoare ar putea să-și reducă frivolitatea în fața camerelor.
O multitudine de evenimente precum acestea au fost văzute în Xinjiang de către corespondenții Bitter Winter între 2016–18, deoarece uigurii de rând au fost înrolați mai mult ca niciodată până acum, pentru a servi ca forța terestră a lui Xi Jinping în „Războiul împotriva terorii”.
De la copii, a căror uniformă școlară a fost transformată în vestă de armată, până la bărbați și femei în vârstă în veste antiglonț și căști de tablă, în spatele tarabelor de nuc și țesături, și mame tinere cu toc stilet care alergau de colo-colo, cu copii în brațe, întreaga populație trebuie să fie în alertă maximă. Dar misterul nerostit care plutea în mințile fiecăruia, era ce anume era acest război, cine și unde era inamicul?
În cea mai recentă carte a sa, "Războiul împotriva uigurilor: Campania Chinei împotriva musulmanilor din Xinjiang", Sean Roberts, antropolog la Universitatea George Washington și, în ultimii treizeci de ani, un observator al Chinei, își propune să dezvăluie acest inamic, și în acest proces să dezvăluie "Mitul teroristului uigur", care a fost în spatele represiunile brutale din ultimii ani.
În nenumărate ore de interviuri cu uiguri care s-au refugiat în tot felul de națiuni, inclusiv în Afganistan, Albania, Kazahstan și Turcia, în loc să descopere o armată secretă jihadistă gata să distrugă țara lor natală, așa cum Xi ar vrea lumea să creadă, Roberts descoperă că povestea este mai benignă. Încercând să înțeleagă direcția pe care o ia politica instaurată de PCC în Xinjiang, în ceea ce pare a fi cel puțin genocid cultural, "Războiul asupra uigurilor" explorează unele dintre minciunile din spatele „Războiului împotriva terorii” a lui Xi, și descoperă o rațiune sinistră a cruzimii sale.
Concluzia uimitoare la care a ajuns autorul este că detențiile în masă și apucăturile totalitare din Xinjiang par să fie de fapt un pretext pentru eliminarea uigurilor ca popor distinct, cultura lor, limba și religia lor. Ascunzându-se în spatele ideii de război global împotriva terorii, Beijingul decimează acest grup etnic, hotărât să-l reducă la un spectacol pentru turiști la marginea drumului, cu câțiva oameni îmbrăcați tradițional, cântând și dansând, iar în locul lor să inunde țara cu „patrioți chinezi.”
Vorbind la un webinar recent pentru a explica concluziile cărții sale, Roberts a spus că intenția sa inițială de a examina războiul global împotriva terorii, impactul său asupra uigurilor și acuzațiile Chinei împotriva lor, a evoluat într-o sondare mai profundă în jocul final al PCC. El a ajuns la concluzia că lumea a acceptat orbește ideea de terorism după 11 septembrie, și că, fără să se vrea, oameni nevinovați au primit această etichetă, fără să aibă parte de un „proces” adecvat.
Roberts a fost șocat să nu găsească niciun consens internațional cu privire la definiția terorismului. „Aceasta este o problemă gravă în războiul global împotriva terorismului”, spune el, „pentru că a permis statelor să țintească adversarii politici interni și persoanele care au nemulțumiri și le numesc teroriști, mai ales dacă sunt musulmani”, a concluzionat el, citând 11 septembrie ca un punct esențial, când terorismul a început să fie echivalat cu o anumită marcă de islam.
Definiția de lucru a terorismului propusă de Roberts pentru cercetarea sa include exclusiv acte violente comise împotriva civililor. Așa-numiții teroriști nu ar trebui să fie privați pentru ideologia, identitatea sau chiar agendele lor politice.
Pe baza propriei definiții, el a stabilit că foarte puține dintre incidentele violente din China, atribuite uigurilor, ar putea fi de fapt descrise ca atacuri reale „teroriste”. El a subliniat că cele trei incidente majore din Kunming, Urumqi și Beijing, care au rezultat în pierderea de vieți, au fost săvârșite la zece ani după prima desemnare a ETIM ca organizație teroristă. Acest lucru a a scos în evidență ridicolul situației în care Beijing i-a denumit pe uiguri drept teroriști cu un deceniu înainte.
Roberts a spus că o cercetare aprofundată l-a condus la concluzia că niciunul dintre grupurile citate de Beijing nu a reprezentat o amenințare teroristă pentru China și el a putut concluziona doar că oficialii de securitate publică ar fi ajuns la aceeași concluzie cu mult timp în urmă. „Nu cred că eșaloanele superioare ale puterii chineze chiar cred asta”, a spus el. „Ceea ce încearcă cu adevărat guvernul chinez este să elibereze regiunea uigură”, susține el.
Colportarea ușoară a PCC din anii 1990, încercând să îi stimuleze pe uiguri să se integreze și să se asimileze, s-a oprit brusc în 2014, odată cu escaladarea războiului împotriva terorismului a lui Xi. „Întregul său ton s-a schimbat”, spune Roberts, care sugerează că Beijingul s-a hotărât că uigurii erau „de prisos”. „Au decis că vor elibera zona”, a concluzionat Roberts, iar uigurii ar trebui „eliminați” din problemă.
Acest lucru, potrivit lui Roberts, ar necesita „depopularea și distrugerea identității lor, a solidarității lor ca grup, marginalizarea lor și încercarea de a forța asimilarea celor care sunt dispuși să rămână și să fie docili”.
El a rezumat actualele acțiuni ca având nicio legătură cu temerile legate de securitate. "Există doar o urgență pentru a face din această regiune o parte integrantă a Chinei", a concluzionat el, citând "Inițiativa Centurii și Drumul", acțiunile draconice ale lui Xi în Tibet și, în cele din urmă, demersul său de a asimila mongolii, ca dovadă a unei campanii PCC de eliminare a etniei și diversității culturale din întreaga țară.
Roberts se teme pentru viitorul poporului uigur în timpul actualului efort de asimilare și a neîncetatei "curățări" culturale care li se aplică. Sterilizarea în masă, depopularea și dezintegrarea fiecărui indicator cultural, ar putea avea drept rezultat faptul că cei rămași trebuie să fie de acord să se integreze dacă doresc să aibă o viață normală. El le-a asemănat viitorul cu cel al „indienilor” nativi americani, care au ajuns să trăiască în comunități undeva la marginea societății.
Micul beculeț al speranței a rămas, a simțit el, în diaspora, care ar putea ține în viață ideea unui viitor mai bun. Se simte încurajat că uigurii, dintre care mulți au uitat ce soartă ar putea avea poporul lor, au început să se implice activ.
„A existat o schimbare seismică în diaspora uigură”, a spus el. „Dintr-o dată, toată lumea este dispusă să iasă în față și să vorbească”, a spus el. „Uigurii nu și-au dorit niciodată să fie activiști, dar acum nu mai au de ales”, a observat el. „Chiar și academicienii care se temeau anterior pentru cariera lor și pentru viitoarele vize pentru China, se străduiau să depună mărturie despre atrocitățile semenilor lor”.
El i-a îndemnat pe martorii din lumea liberă să-și folosească vocea și să nu închidă ochii în fața unor atrocități.
Printre surse: bitterwinter.org
