Istoria, ca înșiruire de evenimente care deja au avut loc, este ceva din care putem doar învăța, dar nu și modifica. Cu toate acestea, Partidul Comunist Chinez (PCC) a modificat istoria în avantajul propriu de când a preluat puterea în 1949. Civilizația chineză datează de cel puțin 5.000 de ani, astfel încât istoria Chinei nu este aceeași cu scurta istorie a PCC, fapt pe care PCC nu este în măsură să îl schimbe.
Cu toate acestea, PCC nu a încetat niciodată să încerce să rescrie istoria pentru a spăla creierul poporului chinez, în special al tinerelor generații, cu ideologia comunismului, pentru a le insufla frica în minte și pentru a-și consolida dominația totalitară. Cea mai recentă revizuire a istoriei PCC, inclusiv eliminarea tragediilor mișcărilor politice și ștergerea Revoluției Culturale din cărțile sale de istorie, este un astfel de exemplu.
Potrivit cotidianului Sing Tao Daily și altor mijloace de informare, cea mai recentă versiune a Istoriei Partidului Comunist Chinez, publicată în luna februarie a acestui an, a eliminat conținuturi precum zhengfeng (sau "rectificare" care vizează persoanele cu opinii diferite de cele ale PCC), fanyou (antidreptății), Marele Salt Înainte și comuna populară. De asemenea, pagubele provocate de Revoluția Culturală au fost înlăturate, iar haosul rezultat a fost revendicat ca o inițiativă de a se opune corupției și grupurilor de elită.
În acest articol în două părți, vom analiza acest subiect și vom explica de ce o astfel de abordare este înșelătoare. De fapt, Revoluția Culturală a fost o catastrofă, atât din punct de vedere cultural, cât și politic. Ea a favorizat corupția și clasa de elită a PCC, care continuă să exploateze poporul chinez până în prezent.
Catastrofă culturală fără precedent
China are o istorie îndelungată, de aproximativ 5.000 de ani, iar Beijing a fost capitala mai multor dinastii. Dar o inițiativă cunoscută sub numele de "Distrugerea celor patru vechi" (idei vechi, cultură veche, obiceiuri vechi și tradiții vechi) a fost lansată la Beijing la începutul Revoluției Culturale din 1966. Condusă de studenți extremiști cunoscuți sub numele de Gărzile Roșii, a fost în esență o distrugere a siturilor de patrimoniu, a obiectelor tradiționale vechi, oamenii au fost bătuți și locuințele au fost răscolite. În curând s-a extins în întreaga Chină și a provocat pierderi incomensurabile.
Peste 114.000 de gospodării din Beijing au fost jefuite la acea vreme, inclusiv 1.061 numai în districtul rezidențial Fusuijing. Cărțile jefuite, operele de artă și obiectele arheologice au fost arse timp de opt zile. Peste 2,35 milioane de cărți vechi, împreună cu aproape 4 milioane de lucrări de caligrafie și de artă, precum și mobilier antic au fost confiscate numai în Beijing. De asemenea, au fost distruse multe opere de artă din Palatul de Vară, o grădină imperială de o valoare inestimabilă a dinastiei Qing.
Lucruri similare s-au întâmplat și în Shanghai și în alte orașe. O statuie de Buddha înaltă de 2,5 metri, împreună cu aproximativ 1.000 de statui mici din renumitul templu Longhua au fost făcute bucăți. Unei statui i-a fost tăiat chiar și capul. Dar oficialii PCC pur și simplu au ridicat din umeri. "Gospodăriile a 100.000 de capitaliști au fost răscolite [în Shanghai]", a comentat premierul de atunci Zhou Enlai, lăsând să se înțeleagă că acești dușmani ai statului meritau un astfel de tratament.
În toată China, aproximativ zece milioane de astfel de gospodării au fost jefuite. Nenumărate tragedii au avut loc în situri istorice din întreaga țară, iar numeroși savanți, persoane renumite și cetățeni obișnuiți au fost vizați, iar unii chiar uciși.
Un cunoscut scriitor pe nume Qin Mu a spus odată: "Aceasta este o catastrofă fără precedent. Milioane de oameni au fost vizați și au murit, numeroase familii au fost distruse, tinerii transformându-se în huligani, nenumărate cărți au fost arse, iar siturile istorice au fost ruinate. Chiar și mormintele strămoșilor au fost dezgropate și atât de multe crime au fost săvârșite în numele revoluției."
Dar astfel de omoruri, incendii, jafuri, furturi și daune aduse istoriei și culturii sunt acum etichetate de PCC drept campanie anticorupție.
Oficiali care își însușesc vestigii culturale
Ca de obicei, în numele "Distrugerii celor patru vechi", Revoluția Culturală a devenit un prilej pentru oficialii de top ai PCC de a acumula averi pentru ei înșiși. Printre aceștia se numără Chen Boda, Jiang Qing, Kang Sheng și alții. Acest lucru nu a fost un secret pentru oficialii de rang înalt ai PCC, dar foarte puțini cetățeni obișnuiți, în special din generațiile tinere, sunt conștienți de acest lucru.
Jiang Qing, ultima soție a lui Mao Zedong, și Kang Sheng, pe atunci vicepreședinte al Comitetului Central al PCC, au mers la "cumpărături" la Biroul de gestionare a relicvelor culturale din Beijing în 1970. Jiang a ales un ceas de buzunar francez de 18 carate decorat cu aproape 100 de perle și pietre prețioase, împreună cu patru lanțuri de aur. Jiang a plătit doar 7 yuani pentru ceas.
După ce Kang a murit în 1975 și Revoluția Culturală s-a încheiat în 1976, în anii 1990 a fost organizată o "expoziție" internă în Palatul de Vară pentru a expune aproximativ 1.000 de relicve luate de Kang. Printre acestea se numărau obiecte din bronz vechi de 3.000 de ani, un sigiliu vechi de 2.000 de ani al generalului Han Xin din Dinastia Han, cel mai vechi manuscris al lui Hong Long Meng (Visul Camerei Roșii) și sigiliul marelui antic Zheng Baiqiao. De asemenea, Kang și-a aplicat propriul sigiliu pe unele relicve din Dinastia Tang pentru a arăta că acestea sunt "proprietatea" lui.
După încheierea Revoluției Culturale, Ministerul Culturii a decis să returneze unele obiecte confiscate de la pictorul Ye Qianyu. Însă unele dintre ele erau "irecuperabile", deoarece fuseseră luate de înalt oficiali ai PCC. Ministerul i-a furnizat lui Ye doar următoarea listă: Chen Boda (9 obiecte), Lin Biao (11 obiecte), cuplul Kang Sheng (8 obiecte), Jiang Qing (3 obiecte) și alții.
Gărzile Roșii au colectat, de asemenea, averi în timpul revoluției culturale. Scriitorul Feng Jicai a intervievat odată un membru al Gărzilor Roșii care a avut o dată o audiență cu Mao Zedong în Piața Tiananmen în toamna anului 1966. După eveniment, erau multe bucăți de lingouri de aur împrăștiate pe jos. Potrivit membrului Gărzii Roșii, el și alții luau adesea obiecte de valoare, cum ar fi lingouri de aur sau bucăți de aur, atunci când îi jefuiau pe cei bogați. În timp ce mulțimile frenetice săreau sălbatic în prezența lui Mao, unele dintre aceste "trofee" pe care le colectau pur și simplu le scăpau din buzunare...
Aici se încheie partea I a acestui articol. Vă invităm să reveniți și mâine pentru partea a II-a.
Printre surse: minghui.org
