Partidul Comunist Chinez (PCC) a plonjat în propriul război civil.
Acesta se desfășoară între "ultramaoiștii" din jurul liderului PCC Xi Jinping și "liberali". Rezultatul va fi extrem de tulburător pentru populația chineză și pentru națiunile care depind economic de China.
"Ultra-maoiștii" sunt în ascensiune, conducând China spre o nouă eră de izolare față de lume, posibil mai rea decât epoca Mao Zedong din 1949 până în 1976.
Limitele bătăliei au fost trasate cu privire la direcția țării, între "ultramaoiștii" din cadrul conducerii PCC și "liberalii" mai orientați spre piață. Această polarizare crescândă reflectă diviziunea "naționalist-globalistă" observată în multe societăți occidentale în ultimii ani, dar cu "caracteristici chinezești", cauze diferite și probabilitatea de a fi martori la violențe.
"Ultramaoiștii" din jurul lui Xi recunosc faptul că China și-a epuizat deja rezervele valutare, precum și controlul asupra alimentelor și apei. Se crede că deținerile de valută forte se situează în jurul nivelului din Arabia Saudită. Există și alte active, cum ar fi deținerile de datorie americană (pentru care există o piață limitată), dar întrebarea este cum să își utilizeze cel mai bine resursele.
În timp ce urbanizarea în creștere, au descoperit maoiștii, poate că a fost esențială pentru creșterea economică și strategică a Chinei, ea a devenit sursa unei mari neliniști pe măsură ce averile majorității chinezilor au început să fie zdruncinate, siguranța și fericirea lor dispărând peste noapte.
PCC a plasat China continentală într-o nouă izolare la începutul lunii august 2021, aparent din cauza creșterii numărului de cazuri de variantă Delta a virusului COVID-19, dar s-ar putea să nu fi fost numai asta. Cel mai probabil, PCC a plasat țara în izolare pentru a preveni o mișcare tot mai mare de protest și contestare a puterii de la nivel local.
Această nemulțumire - de fapt, o furie generalizată - a fost stimulată de eșecul PCC de a răspunde în mod adecvat la dezastrele naturale de amploare, cum ar fi inundațiile masive în unele zone și seceta în altele. PCC a susținut inițial, de exemplu, că au existat doar câțiva morți în unele dintre inundațiile recente din provincia Henan, când numărul real al deceselor a fost cu siguranță de ordinul zecilor de mii.
Xi a pus în mod constant stăpânire pe sectorul privat al economiei chineze, sursa "miracolului economic chinez". În schimb, el favorizează dependența doar de întreprinderile de stat (SOE) leneșe și neproductive, care au contribuit puțin sau deloc la "miracolul economic".
Ce ar putea însemna acest lucru, în afară de o pregătire pentru ca China să se întoarcă la o economie închisă, dependentă doar de ceea ce teoreticienii PCC numesc o economie de "circulație internă"?
Serviciul de știri financiare Bloomberg, care a sprijinit o abordare împăciuitoare a SUA față de China sub administrația Biden, a recunoscut la 1 august că "măciuca puterii de stat" a lui Xi "în cea mai extremă formă a șters 1,5 trilioane de dolari din acțiunile chinezești și a afectat portofoliile unora dintre cele mai mari nume din finanțele mondiale". Bloomberg a citat un investitor de la Beijing care a declarat: "Guvernul urmărește industriile care creează cele mai multe nemulțumiri sociale." Aceasta a fost o referire în diagonală la faptul că sectorul privat a înlocuit PCC ca speranță pentru un viitor prosper pentru poporul chinez.
Așadar, cât de repede ar putea "ultramaoiștii" să impună un blocaj asupra protestelor și să eradicheze speranța că bogăția ar putea permite orice libertate de acțiune a indivizilor? Au "liberalii" - globaliștii din PCC - suficiente pârghii pentru a-l constrânge sau răsturna pe Xi? Și, dacă ar putea face acest lucru, a mai rămas suficientă viabilitate în economia Chinei pentru a declanșa din nou o creștere reală, având în vedere că afirmațiile recente privind creșterea economică au fost în mod clar fictive. Care sunt ramificațiile pentru partenerii comerciali ai Chinei?
Se poate aștepta o reducere masivă și rapidă a marilor contracte de resurse cu Statele Unite, Australia, Brazilia etc. în următorii câțiva ani, acestea fiind unele dintre efectele globale mai ample.
Xi se luptă pentru viața sa și pentru ca PCC să controleze în continuare China. Există acum puține perspective realiste ca China să concureze chiar și cu o SUA leneșă și în declin pentru "hegemonia globală". Există o cale de mijloc, din care ar putea rezulta o "aterizare mai ușoară" sau un "declin gradual" pentru China?
Dar nu există nicio bază pentru a pretinde că China are o economie în creștere sau că există o ușurare a crizei sale existențiale pentru hrană și apă.
Printre surse: theepochtimes.com
