Profesorul de economie Doug Allen a vrut să afle de ce atât de multe dintre primele modele utilizate pentru a crea politicile de carantinare în timpul pandemiei de COVID-19 s-au dovedit a fi extrem de incorecte. Ceea ce a descoperit a fost că marea majoritate se bazau pe ipoteze false și "tindeau să supraestimeze beneficiile și să subestimeze costurile". Acesta a considerat îngrijorător faptul că politici cum ar fi blocarea totală se bazau pe aceste modele.
"Acestea au fost construite pe un set de ipoteze. Aceste ipoteze s-au dovedit a fi foarte importante, iar modelele sunt foarte sensibile la ele, însă s-au dovedit a fi false", a declarat într-un interviu Allen, profesor de economie la Burnaby Mountain la Universitatea Simon Fraser.
Allen spune că majoritatea primelor studii cost-beneficiu pe care le-a analizat nu au încercat să facă distincția între schimbările obligatorii și cele voluntare în comportamentul oamenilor în fața unei pandemii. Mai degrabă, acestea au presupus pur și simplu o creștere exponențială a cazurilor de infecție zi de zi până când se atinge imunitatea de turmă.
Într-o lucrare publicată în aprilie, în care și-a compilat constatările pe baza unei analize a peste 80 de lucrări privind efectele carantinării din întreaga lume, Allen a concluzionat că carantinele pot fi unul dintre "cele mai mari eșecuri politice pe timp de pace din istoria Canadei".
El spune că multe dintre studiile de la începutul pandemiei au presupus că comportamentul uman se schimbă doar ca urmare a intervenției impuse de stat, cum ar fi închiderea școlilor și a întreprinderilor neesențiale, ordinele de purtare a măștii și de distanțare socială și restricțiile privind întâlnirile sociale private.
Cu toate acestea, ele nu au luat în considerare schimbările comportamentale voluntare ale oamenilor ca răspuns la amenințarea virusului, care au un impact major asupra evaluării meritelor unei politici de izolare.
"Ființele umane fac alegeri și răspund la mediul în care se află, [dar] aceste modele timpurii nu au luat în considerare acest lucru", a declarat Allen. "Dacă există un virus în jur, nu mă duc des în magazine. Dacă mă duc la un magazin, mă duc la un magazin în care nu mă întâlnesc cu atât de mulți oameni. Dacă mă întâlnesc cu oameni, am tendința de a păstra totuși distanța față de ei. Nu ai nevoie de carantine pentru a-i determina pe oameni să se comporte astfel."
Propria analiză cost-beneficiu a lui Allen se bazează pe calculul "anilor de viață salvați", care determină "câți ani de viață pierduți vor fi fost cauzați de diferitele prejudicii ale carantinei, față de câți ani de viață pierduți au fost salvați de carantină".
Pe baza calculului său privind pierderile de vieți, măsurile de carantinare au cauzat societății canadiene un număr de 282 de ori mai mare în prejudicii decât beneficii pe termen lung, sau de 282 de ori mai mulți ani de viață pierduți decât salvați.
Mai mult, "Eficacitatea limitată a măsurilor de carantinare explică de ce, după un an, numărul cumulat necondiționat de decese la un milion și modelul de decese zilnice la un milion, nu este corelat negativ cu strictețea măsurilor de închidere în toate țările", scrie Allen. Cu alte cuvinte, în evaluarea sa, măsurile severe de izolare nu reduc semnificativ numărul de decese în zonele în care sunt implementate, în comparație cu zonele în care măsurile de izolare nu au fost implementate sau nu au fost la fel de stricte.
Astăzi, la aproximativ 14 luni de la începutul pandemiei, multe jurisdicții din Canada urmează în continuare aceeași traiectorie politică descrisă la începutul pandemiei. Allen atribuie acest lucru politicii.
El spune că politicienii își asumă adesea meritul de a fi obținut o reducere a numărului de cazuri prin măsurile de izolare.
"Cred că este perfect logic de ce fac exact ceea ce au făcut anul trecut", a spus Allen.
"Dacă ați fi un politician, ați spune: "Nu vom impune carantina pentru că nu face nicio diferență și, de fapt, am realizat echivalentul uciderii a 600.000 de oameni anul trecut"."
Nu ați face acest lucru, a spus el, deoarece "alternativa este ca ei [politicienii] să fie nevoiți să recunoască faptul că au făcut o greșeală și că au cauzat ... mai mulți ani de pierderi de vieți omenești decât au salvat".
Allen deplânge faptul că mass-media, în cea mai mare parte, a prezentat doar o parte a dezbaterii privind restricțiile COVID-19 și nu a examinat cealaltă parte. La această îngrijorare se adaugă, spune el, faptul că punctele de vedere contrare răspunsului oficial al guvernului sunt adesea scoase de pe platformele de socializare.
El spune că a auzit că până și propriul său studiu publicat a fost cenzurat de unele site-uri de socializare.
"Într-un anumit sens, acestea sunt platforme private. Ele pot face ce vor. Dar, pe de altă parte, mă simt oarecum trist că trăim într-o astfel de lume în care prezentarea unor opinii opuse este fie respinsă, ignorată sau... ridiculizată, și în unele moduri anulată", a spus Allen.
Printre surse: theepochtimes.com
