Regimul chinez a creat o agenție guvernamentală care în aparență nu este rău intenționată, dar care de fapt se ocupă cu supravegherea în masă a cetățenilor și are un rol în persecuția grupurilor religioase.
Agenția este numită „centrul de management atotcuprinzător”, iar funcționarii care operează sucursalele sale sunt cunoscuți ca „administratori de rețea”. Sistemul a prin avânt în ultimele luni, în timp ce mass-media chineză de stat a prezentat cât de bine face partidul în o opri răspândirea virusului PCC (Partidul Comunist Chinez), cunoscut și sub numele de coronavirus.
The Epoch Times a obținut mai multe documente guvernamentale care arată angajamentul masiv al Beijingului de a înființa astfel de centre, pe lângă bugetul imens alocat acestor eforturi. Scopul final este de a controla societatea și mai strict, arată documentele.
Tranziția
Prima apariție a „administratorilor de rețea” a avut loc la începutul anilor 2000. Regimul chinez i-a prezentat ca fiind un „sistem comunitar de control civil”, cu orașe și comune împărțite în subsecțiuni mai mici numite „rețele”.
Printre atribuțiile unui administrator de rețea se numără a fi „un promotor al liniei și politicilor partidului”, conform unui document emis de guvernul local.
Shanghai a fost unul dintre primele orașe care a încorporat sistemul. În 2003, guvernul municipal a anunțat un plan de dezvoltare pe 20 de ani, în care a spus că „sistemul de gestionare a rețelei” va fi utilizat pentru alocarea resurselor orașului, cum ar fi pentru serviciile publice și zonele verzi.
În 2008, oficialii din Shanghai au susținut că sistemul a ajutat cu succes în depășirea problemelor urbane, cum ar fi eliminarea eficientă a gunoiului în zonele publice, întrucât un administrator de rețea ar fi însărcinat cu supravegherea a aproximativ 10 rețele, fiecare având dimensiunea de aproximativ 10.000 de metri pătrați.
Sistemul a câștigat importanță pe plan politic în aprilie 2015, când Biroul General al Comitetului Central al PCC și Consiliul de Stat au emis un document privind construirea unui sistem care ar putea „întări securitatea publică în societate”. Prin integrarea acestor rețele și oficii de poliție, aceste noi „centre de management atotcuprinzător” ar monitoriza cetățenii.
Când regimul chinez a lansat Proiectul Dazzling Snow în 2016 pentru a împânzi mediul rural cu camere de securitate avansate, aceste centre au devenit posturi de comandă pentru efectuarea supravegherii ce avea să fie îmbunătățită cu ajutorul inteligenței artificiale. Echivalentul urban al acestui proiect se numește Skynet.
Cele două proiecte, împreună cu Scutul de Aur - o vastă infrastructură de monitorizare și cenzură online, care include mult discutatul „Great Firewall” - au devenit instrumentele orwelliene ale Beijing-ului pentru a transforma țara într-un stat polițienesc având de partea sa o tehnologie de supraveghere de nivel înalt.
Monitorizarea
Sistemul sub formă de rețea este o modalitate prin care regimul chinez ține evidența activităților rezidenților și se asigură că aceștia nu au păreri diferite de cea a Partidului.
Într-un document din 15 mai 2016, guvernul municipal din orașul Dalian a subliniat pașii pentru construirea acestor centre de management: acestea ar trebui să își extindă acoperirea „mai adânc în familii” și să poată „monitoriza activ ordinea socială” și să ajute comitetele locale de partid și agențiile guvernamentale.
Administratorii de rețea ar trebui să supravegheze străzile importante, clădirile și locurile publice cel puțin de două ori pe zi. Aceștia trebuie să fie întotdeauna atenți la „opiniile publice” și „să descopere în timp util orice riscuri de securitate și factori de instabilitate din rețelele lor”, se menționa în document.
Într-un alt document din Dalian, guvernul municipal a declarat că ar avea nevoie de aproape 500 de milioane de yuani (aproximativ 73 milioane de dolari) pentru a înființa 32.000 de noi „posturi de supraveghere a siguranței publice”.
The Epoch Times a obținut, de asemenea, mai multe documente guvernamentale care arată amploarea masivă a acestui sistem.
În orașul Daqing, a existat un „centru de management atotcuprinzător”, 10 centre la nivel de județ, 138 de centre la nivel de oraș și 770 de centre la nivel de sat. Orașul avea o populație de 2,7 milioane de locuitori la sfârșitul anului 2019.
Cele 770 de centre din sat erau responsabile de 6.690 de rețele și aveau 7.404 de administratori de rețea, conform documentului oficial.
Un alt document a arătat că Mudanjiang, un oraș cu aproximativ 2,6 milioane de oameni la sfârșitul anului trecut, a fost împărțit în 4.124 de rețele, cu un total de 1.027 de centre la nivel de sat și 4.282 de administratori de rețea.
Anul acesta, regimul chinez s-a bazat pe aceste centre și pe administratorii de rețele pentru a monitoriza cetățenii și a aplica regulile de carantină. Pe 3 februarie, guvernul provincial din Guangdong a ținut o conferință de presă pentru a lăuda „centrele de management atotcuprinzător” locale ca fiind vitale pentru oprirea răspândirii virusului.
Persecuţie
Dar centrele și administratorii lor duc la îndeplinire, în secret, sarcini care încalcă grav drepturile omului.
De exemplu, în mai 2019, un centru de management din Wuchang, un district al orașului Wuhan, a fost responsabil pentru transportarea unui practicant Falun Gong numit He Xiaoling la un centru de spălare a creierului, potrivit Minghui.org, un site web din SUA care documentează Persecuția PCC împotriva Falun Gong. Zece zile mai devreme, ea a fost arestată și reținută de poliția locală pentru credința ei.
Falun Gong, cunoscut și sub numele de Falun Dafa, este o practică spirituală străveche cu 5 exerciții lente și line. În timp ce practica a fost extrem de populară în China în anii 1990, practicanții acesteia au devenit ținte ale unei persecuții la nivel național începând din iulie 1999.
Cel mai recent, la începutul lunii septembrie, Minghui a raportat că un administrator al rețelei, supranumit Yang, a hărțuit un practicant Falun Gong pe nume Zhang Zhengyou la domiciliul său din județul Huili din provincia Sichuan.
Bitter Winter, o publicație online care acoperă persecuția religioasă din China, a raportat în ianuarie 2019 că autoritățile locale din Lhasa, capitala regiunii Tibet, îi amenințau pe budiștii tibetani să renunțe la religia lor dacă doreau să continue să primească beneficii guvernamentale de subzistență.
Bitter Winter, citând surse private, a declarat că conducerea orașului a pus administratori de rețea să-i supravegheze pe tibetani între orele 9:00 și 21:00.
Bitter Winter a publicat, de asemenea, un raport în septembrie 2019, bazat pe interviuri cu mai mulți administratori anonimi. Un administrator din provincia Shandong a declarat că slujba sa include monitorizarea disidenților, a persoanelor care au fost recent eliberați din închisoare și a minorităților religioase, inclusiv a celor care practică Falun Gong.
Administratorilor de rețele li s-au oferit smartphone-uri speciale emise de guvern pentru a raporta ceea ce au văzut. În unele zone din provincia Fujian, administratorii rețelei au fost recompensați pentru raportarea unor astfel de disidenți, potrivit Bitter Winter. Li s-ar oferi 1.000 de yuani (aproximativ 140 USD) pentru fiecare disident care a fost descoperit și reținut dintr-un motiv ce ține de credință.
Printre surse: theepochtimes.com
