Cifrele oficiale de la Beijing spun că în medie 1,29 de milioane de muncitori pe an au trecut prin „formare profesională” între 2014 și 2019.
Partidul comunist chinez și-a apărat sistemul de lagăre de muncă în care sunt închiși uiguri și alte minorități etnice din Xinjiang, într-un raport oficial care a dezvăluit și câteva detalii despre amploarea programului său de muncă.
În documentul publicat joi, Beijingul le-a numit „centre de formare profesională”, spunând: „Prin politicile sale proactive de muncă și ocuparea forței de muncă, Xinjiang a îmbunătățit continuu viața materială și culturală a oamenilor și a garantat și dezvoltat drepturile omului în toate domeniile”.
Cifrele incluse în raport au indicat domeniul de aplicare al programului. Reiese că o medie de 1,29 milioane de muncitori, inclusiv 415.400 din sudul regiunii Xinjiang, au trecut prin „formare profesională” în fiecare an între 2014 și 2019, deși nu este clar dacă - sau de câte ori - au trecut oamenii prin lagăre.
Adrian Zenz, un academician și autor care-și concentrează munca asupra regiunii Xinjiang, a declarat că numărul „ne oferă în schimb un posibil domeniu de muncă coercitivă prin pregătirea centralizată și militarizată a lucrătorilor din mediul rural”.
Beijing s-a confruntat cu acuzații grave, susținute de dovezi din ce în ce mai clare, de condamnare la închisoare în masă a minorităților din regiunea Xinjiang, pentru reeducare, precum și supraveghere, restricționare privind credințele religioase și culturale, împreună cu sterilizarea forțată a femeilor. Experții spun că aceste practici se ridică la nivelul de genocid.
Acuzațiile sunt negate în mod constant de Beijing, care susține că politicile sale sunt de combatere a terorismului și de diminuare a sărăciei. Cu toate acestea, jurnaliști și grupuri pentru drepturile omului au accesul strict restricționat să inspecteze lagărele ce sunt ținute un secret.
Există o presiune internațională tot mai mare asupra Chinei pentru a pune capăt practicilor sale împotriva minorităților de musulmani din regiune. Acestea includ sancțiuni, interdicții din partea SUA asupra importurilor din Xinjiang și companii precum gigantul de îmbrăcăminte H&M care a tăiat orice legătură cu producătorii din regiune.
Peter Irwin ce lucrează la "Proiectul Uigur pentru Drepturile Omului" a declarat că Partidul a publicat adesea rapoarte „atunci când se simt amenințat de relatările despre problemele pe care le consideră sensibile”, menționând că au existat șapte rapoarte pe tema uigurilor, din 2015 până în prezent.
Ziarul afirmă că media anuală „a relocării surplusului de forță de muncă din zona rurală” a fost mai mare de 2,76 de milioane de oameni, dintre care peste 60% se aflau în sudul Xinjiang.
Din 2018 până în 2019 au existat 155.000 de persoane din zonele sărace din sudul Xinjiangului și din zonele din apropiere care „și-au găsit un loc de muncă în afara orașelor lor de origine și au ieșit ulterior din sărăcie”, despre care Zenz a spus că numărul include „o parte semnificativă a persoanelor eliberate din lagărele de 'educație profesională'”. Alți 135.000 din prefecturile Kashgar și Hotan „și-au găsit de lucru în afara propriilor gospodării”.
„Gospodăriile sărace din sudul Xinjiangului sunt principala țintă a campaniei de trimitere la muncă forțată”, a spus Zenz. Mulți dintre ei, cel puțin inițial, sunt plasați în locuri de muncă în apropierea lagărelor, adesea în aceleași parcuri industriale. Astfel, unii se pot întoarce acasă.
La începutul acestui an, The Guardian a raportat că zeci de mii de persoane au fost transferate din Xinjiang, unele direct din lagărele de detenție către fabricile din China, unde condițiile „sugerează puternic că se execută muncă forțată”, se arată în raportul Institutului de Politică Strategică din Australia.
Zumretay Arkin, de la Congresul Mondial Uigur, a declarat pentru The Guardian că raportul este „doar o altă încercare a PCC [partidul comunist chinez] de a minți și a evita responsabilitatea pentru atrocitățile sale, la fel cum au mințit despre existența lagărelor de muncă pentru mai bine de un an".
„Raportul face referire la sărăcia și șomajul din regiune, dar acestea există într-o mare măsură din cauza discriminării din partea PCC când face angajări. Chinezilor care locuiesc în zonă li se acordă toate locurile de muncă din poziții înalte în marile companii, în timp ce uigurii sunt obligați să lucreze în locuri de muncă slab plătite sau pe nimic”, a spus Arkin.
„Este interesant de observat că acest raport este tradus în cel puțin cinci limbi... ceea ce implică faptul că nu este doar în scopuri de propagandă internă, ci un răspuns al partidului de a utiliza problema muncii forțate uigure la nivel internațional”.
Comunitatea internațională respinge din ce în ce mai mult acțiunile Beijingului în Xinjiang și, de asemenea, în Hong Kong, cu sancțiuni în stil Magnitsky și retezarea legăturilor comerciale.
În iulie, o coaliție de grupuri pentru drepturile omului a declarat că până la unul din cinci produse din bumbac vândute în întreaga lume sunt legate de programele de muncă forțată din Xinjiang. Marți, gigantul suedez de îmbrăcăminte H&M a declarat că încetează treptat afacerile sale cu producătorii din Xinjiang „până când vom avea o imagine mai clară cu privire la acuzațiile de muncă forțată”.
Printre surse: The Guardian
