E-mailuri scurse dovedesc că, deși Organizația Națiunilor Unite neagă acest lucru, oficiali ONU care trebuiau să apere drepturile omului au dat de fapt nume ale disidenților chinezi către regimul comunist de la Beijing, înainte ca acești activiști să vină în fața ONU să depună mărturie împotriva abuzurilor Partidului Comunist Chinez.
De fapt, din documentele divulgate reiese că practica de a da numele disidenților chinezi către PCC a fost privită ca fiind una normală de către toți cei implicați. Denunțătorul a declarat pentru The Epoch Times că aceasta continuă și în prezent, în ciuda negărilor din partea ONU.
Autoritățile comuniste din China au folosit numele primite de la ONU pentru a împiedica disidenții să părăsească țara. Cel puțin un disident identificat de ONU și reținut de PCC înainte de a pleca la Geneva, Cao Shunli, a murit în timpul detenției.
Dacă disidentul de la care se aștepta să pună Beijing într-o lumină proastă în fața ONU era deja în străinătate, PCC a amenințat frecvent sau chiar a răpit și a torturat familia persoanei, potrivit Emma Reilly, care a expus pentru prima dată scandalul.
Cei care critică regimul de la Beijing, ale căror nume au fost date mai departe de ONU, au inclus activiști care susțin drepturile omului în Tibet, Hong Kong și minoritatea uigură islamică din China de Vest - toate acestea fiind vizate de PCC din diverse motive.
În februarie 2020, The Epoch Times a relatat despre scandal și despre represaliile cu care se confruntă Reilly pentru că a încercat să expună și să oprească practica. Cazul lui Reilly la ONU este în curs de desfășurare. Ea rămâne angajată acolo, dar a fost pusă sub „anchetă”.
Organizații importante pentru drepturile omului din întreaga lume au criticat practica ONU pentru că pune în pericol viața disidenților și a familiilor acestora.
În comentariile către The Epoch Times, Reilly a descris practica drept „criminală” și chiar a susținut că ceea ce a făcut ONU, face organizația „complice la genocid”.
De ani de zile ONU a negat că agenții săi furnizează către PCC numele disidenților.
Cu toate acestea, odată cu e-mail-urile despre această practică, este clar că ONU a indus în eroare guvernele membre și presa care a scris despre scandal.
Unul dintre e-mailurile explozive în cauză a fost trimis pe 7 septembrie 2012 din partea unui diplomat de la Misiunea PCC la ONU la Geneva, solicitând informații despre disidenții chinezi care urmează să depună mărturie în fața Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU.
„Urmând practica cu care ne-am obișnuit, ați putea să mă ajutați să verific dacă persoanele de pe lista atașată solicită acreditarea celei de-a 21-a sesiuni a HRC?” a întrebat diplomatul PCC într-un e-mail către persoana care ține legătura la ONU cu organizațiile nonguvernamentale. „Delegația mea are unele preocupări legate de securitate în ceea ce privește aceste persoane.”
Oficialul ONU, al cărui nume a fost șters din e-mailul scurs, a răspuns confirmând că doi dintre disidenții de pe lista PCC erau de fapt acreditați și intenționau să participe.
„Conform cererii dvs., vă informăm că Dolkun Isa și He Geng au fost acreditați de către Partidul Radical Nonviolent, pentru cea de-a 21-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului”, a confirmat oficialul ONU regimului, fără nicio îngrijorare aparentă pentru siguranța disidenților sau a familiilor lor ce se află încă în China.
Isa este președintele Congresului Mondial Uigur, care vorbește în numele populației uigure din regiunea Xinjiang din China de Vest, care este persecutată brutal de PCC.
Numeroase surse oficiale din întreaga lume spun că regimul deține peste un milion de uiguri în lagăre de „reeducare”. Foștii deținuți care au vorbit cu The Epoch Times au dezvăluit că au fost violați, torturați, spălați pe creier și au fost abuzați într-un mod crunt.
Isa este, de asemenea, vicepreședinte al Organizației Națiunilor și Popoarelor Nereprezentate (UNPO), care încearcă să fie o voce pentru națiuni și grupuri de oameni fără reprezentare în cadrul statului propriu.
La un an după acel e-mail, la cererea delegației regimului, securitatea ONU a încercat să-l scoată pe Isa din camera Consiliului Drepturilor Omului. Cu toate acestea, Reilly - și numai Reilly - a intervenit și a împiedicat acest lucru.
Celălalt disident identificat de ONU în e-mailul către PCC, Geng He, este soția avocatului chinez Gao Zhisheng, un cetățean chinez creștin care a scris o carte despre torturile severe la care a fost supus de către PCC, în urma muncii sale de avocat și a credinței sale.
Unul dintre motivele torturii brutale a lui Gao a fost faptul că soția sa vorbea la ONU, așa cum i s-a dezvăluit Partidului Comunist în prealabil prin acel e-mail.
Un alt e-mail scurs, din 2013, a arătat cum același diplomat al PCC încearcă din nou să confirme identitățile disidenților chinezi așteptați la Consiliul pentru Drepturile Omului, ce urmau să expună abuzurile PCC.
„Misiunea Chineză a avut o cooperare foarte bună cu dvs. și cu secțiunea dvs. în sesiunile anterioare”, a declarat diplomatul PCC către oficialul ONU în e-mailul obținut de The Epoch Times și alte mass-media. „Apreciem foarte mult acest lucru”.
„De data aceasta, am nevoie să-mi faceți din nou o favoare”, a continuat diplomatul PCC. „Unii secesioniști care sunt împotriva guvernului Chinei încearcă să participe la sesiunea HRC sub umbrela unor ONG-uri. Ar putea reprezenta o amenințare pentru Organizația Națiunilor Unite și delegația chineză. ”
„Ați putea, vă rog, să verificați și să mă informați dacă persoanele de mai jos au obținut acreditare pentru a 22-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului?” a întrebat diplomatul PCC. „Dacă aveți informații, vă rugăm să mă contactați prin e-mail sau la [număr de telefon].”
Printre numele de pe listă se afla și Dolkun Isa, din nou.
Potrivit lui Isa, agenții PCC s-au prezentat la el acasă pentru a încerca să-l determine să nu mai vorbească. Agenții PCC i-au arestat familia în China, inclusiv pe mama sa, care a murit într-un „lagăr de concentrare” chinez în 2018. Fratele său mai mare a fost, de asemenea, arestat. Și fratele său mai mic a dispărut din 2016. Mass-media PCC a relatat că și tatăl lui Isa a murit, deși Isa nu știe când și unde.
The Epoch Times a încercat să ajungă la diplomatul PCC în cauză folosind numărul de telefon mobil elvețian scris în e-mail, dar nu a răspuns nimeni.
Oficialii ONU care ar trebui să apere drepturile omului au răspuns la acel e-mail al misiunii PCC cu numele a patru activiști care erau așteptați să participe la Consiliul pentru Drepturile Omului.
Epoch Times reține numele activiștilor care nu sunt încă publice din motive de protecție și confidențialitate.
Aici încheiem partea I a acestui articol. Vă invităm să reveniți mâine pentru partea a II-a.
Printre surse: theepochtimes.com
