Astăzi continuăm cu partea a II-a a articolului. Vă invităm să citiți mai întâi partea I, pe care o puteți găsi aici.
Reilly era furioasă și îngrozită în același timp.
„Aceasta este o practică îngrozitoare, dar dacă ONU o face, cel puțin trebuie să se asigure că face acest lucru public, astfel încât oamenii să știe pericolul la care vor fi supuși”, a declarat ea pentru The Epoch Times, din Geneva, într-o videoconferință. „Acest lucru ține de standardul normal și de decență al unei ființe umane - nu puteți pune aceste persoane în pericol, pe ascuns. E prea mult să ceri acest lucru?”
Chiar de la început, e-mailurile scot în evidență că Reilly a fost împotriva acordării numelor disidenților către PCC. În schimb, ea a susținut informarea persoanelor vizate.
Cu toate acestea, șeful filialei Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Eric Tistounet, a susținut că lista de nume este publică și că, prin urmare, solicitările PCC nu ar fi încălcat vreo regulă.
Într-adevăr, Tistounet sugerează că au acționat cât mai repede posibil pentru a evita „exacerbarea neîncrederii din partea chinezilor”, după cum ne arată e-mailurile.
„De când a devenit acesta un motiv de luat în considerare? ” Întrebă Reilly retoric în cadrul interviului pentru The Epoch Times.
Știrile despre e-mailurile care confirmă faptul că ONU oferă, de fapt, numele disidenților chinezi, au avut un impact major în mass-media din Turcia. Cu toate acestea, în Europa și Statele Unite, scandalul abia a fost menționat în presă.
În interviul acordat The Epoch Times, Reilly a cerut jurnaliștilor din întreaga lume să examineze documentele, transcrierile cazurilor interne ale instanței și alte dovezi pentru a vedea cine spune adevărul - și apoi să scrie despre acel adevăr, astfel încât oamenii din întreaga lume să poată vedea ce se întâmplă.
Reilly a spus însă că aceasta este o problemă în întreaga structură a ONU.
"Problema cu ONU este că nu există adulți în cameră și nu există supraveghere externă", a spus ea, citând alte exemple de denunțători care au fost persecutați pentru că au încercat să facă ceea ce trebuie. „Dacă statele membre nu acționează, acest lucru va continua.”
Reilly și-a exprimat îngrijorarea cu privire la relația strânsă dintre agenții PCC și oficialii din cadrul sistemului ONU care au primit sarcina de a proteja drepturile omului.
Ani de zile, oficiali ai ONU au încercat să inducă în eroare statele membre ale ONU, mass-media și publicul cu privire la scandalul de schimb de nume, a declarat Reilly pentru The Epoch Times.
Din 2013 până în 2017, ONU a susținut că practica nu se întâmplă. Mult mai târziu, în ianuarie 2021, un purtător de cuvânt al ONU a fost citat spunând Agenției Anadolu că practica s-a oprit „din 2015”.
Cu toate acestea, într-un comunicat de presă din 2 februarie 2017 ce avea ca scop să diminueze numărul de critici în creștere, Biroul ONU pentru Înaltul Comisar al Drepturilor Omului (OHCHR) a recunoscut că a confirmat într-adevăr guvernelor identitatea persoanelor acreditate pentru a participa la activitatea sa legată de drepturile omului.
„Autoritățile chineze și alții întreabă în mod regulat Biroul ONU pentru Drepturile Omului, cu câteva zile sau săptămâni înainte de reuniunile Consiliului Drepturilor Omului, indiferent dacă delegații [organizațiilor nonguvernamentale] participă la sesiunea viitoare”, a declarat ONU HCDH. „Biroul nu confirmă niciodată aceste informații până când procesul de acreditare nu este în mod oficial în desfășurare și până când nu este sigur că nu există un risc evident de securitate.”
Reilly a spus că a fost șocată de limbajul folosit în declarație.
"Singurele controale de securitate care se fac vreodată sunt cele efectuate de diplomații chinezi", a declarat ea pentru The Epoch Times.
Într-adevăr, transcrierile cazului arată că Reilly a provocat ONU să prezinte orice dovadă a presupuselor sale controale de „securitate” înainte de a oferi numele. Nu a fost furnizat niciunul.
„Era vorba dacă acești oameni vor provoca probleme diplomaților chinezi la ONU”, a spus ea. „Nu a avut nimic de-a face cu a menține pe cineva în siguranță”.
Aceasta este o încălcare majoră a propriilor reguli ale ONU, a spus Reilly, menționând că, dacă guvernele vor să știe cine participă, ar trebui să ceară asta în plen, în fața altor state membre ale ONU.
În ciuda scandalului în creștere din jurul practicii și a represaliilor ONU împotriva denunțătorului care a expus situația, Reilly a declarat pentru The Epoch Times că practica de a transmite numele disidenților către PCC continuă și în prezent.
„A devenit acum misiunea și responsabilitatea mea personală să previn această complicitate la genocid a ONU”, a spus ea.
Documentele obținute de The Epoch Times arată că oficialii de pe cele mai înalte funcții ale ONU au fost implicați într-un efort de a reduce la tăcere, a discredita și a riposta împotriva lui Reilly pentru eforturile ei.
Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului nu a răspuns la solicitările de comentarii cu privire la e-mailurile scurse sau despre scandalul în ansamblu.
La începutul anului 2020, OHCHR al ONU a refuzat să comenteze evenimentele la cererea The Epoch Times, invocând litigii în curs. Cu toate acestea, Reilly a declarat pentru The Epoch Times că le-a acordat permisiunea deplină de a comenta în mass-media despre acest caz.
Mai mulți purtători de cuvânt ai secretarului general al ONU, Antonio Guterres, au refuzat, de asemenea, să comenteze.
Printre surse: theepochtimes.com
