În China, Primul Congres Național al Partidului Comunist Chinez (PCC) din iulie 1921 a fost considerat un eveniment cheie în înființarea PCC. Scrierile despre acest eveniment includ adesea numele celor 15 participanți și uneori pozele lor.
Ceea ce publicul nu știe este că, din acele 15 persoane, doar doi și-au continuat credința în comunism fără să dea înapoi. Restul fie au abandonat ideile comuniste la început, fie au devenit victime ale luptelor politice din cadrul comunismului.
În cele ce urmează vom pune pe masă experiențele a trei lideri de top ai PCC.
Primul secretar general al partidului
Urmând sistemul Uniunii Sovietice, cea mai înaltă poziție din PCC este cea de secretar general. În calitate de prim secretar general, Chen Duxiu a fost considerat fondatorul PCC.
Lucrând ca decan la renumita Universitate din Beijing, Chen și alte persoane erau în căutarea unei noi reforme pentru China. Cu sprijinul Uniunii Sovietice, Chen a devenit primul secretar general și a creat PCC sub conducerea Partidului Comunist Sovietic (SCP).
Cu toate acestea, influențat de cultura tradițională chineză, Chen a fost adesea în contradicție cu direcția partidului. În timp ce SCP a instruit liderii PCC să se alăture Kuomintangului (Partidul Naționalist Chinez) pentru supraviețuirea și dezvoltarea sa, Chen s-a opus, invocând diferențe ideologice între cele două. Mai târziu a cedat și a devenit membru Kuomintang la fel ca alți lideri ai PCC. Cu toate acestea, tensiunile au crescut și au dus la retrogradarea sa de către SCP în iulie 1927.
În timpul unui conflict între China și Uniunea Sovietică cu privire la calea ferată din nord-estul Chinei în 1929, liderii PCC au propus să sprijine SCP cu prețul sacrificării intereselor poporului chinez. Chen s-a opus ideii și a fost expulzat din PCC în noiembrie 1929.
După ce a fost arestat de Kuomintang în octombrie 1932, Chen a studiat cultura tradițională chineză în închisoare și a ales să abandoneze comunismul. Într-o scrisoare din martie 1938, el a spus că PCC a făcut tot ce a fost nevoie pentru a-și avansa propria agendă. „Cei care te ascultă sunt soldați, în timp ce cei care au păreri diferite sunt considerați trădători. Te-ai gândit vreodată la valorile morale? ”
În 1940, Chen scria: „Dictatura proletariatului nu există, deoarece duce doar la dictatura partidului sau a liderului partidului. Orice dictatură va provoca brutalitate, mușamalizare, înșelăciune, luare de mită și corupție ”.
Un lider PCC care purta întotdeauna o „mască”
Qu Qiubai, un alt participant la primul congres național, l-a înlocuit pe Chen ca lider de top după retrogradarea acestuia în 1927. Între 1928 și 1930, a reprezentat de asemenea PCC în cadrul Internaționalei comuniste. Cu toate acestea, din cauza luptelor politice, a fost retrogradat în 1931 și arestat de Kuomintang în februarie 1935.
Cu o lună înainte de execuția sa din iunie 1935, Qu a scris un articol lung intitulat „Cuvinte de prisos”. El a spus că a fost o greșeală să fie lider al PCC, deoarece era doar un simplu intelectual. Deși avea doar 36 de ani, era deja foarte obosit, fără ambiție sau interes pentru politică sau chiar divertisment.
De-a lungul vieții sale, Qu a citit rareori cărți despre marxism. În timpul ședințelor, a învățat să fie priceput din punct de vedere politic și nu a luat propriile sale decizii. Totuși, a fost criticat și toate criticile l-au făcut și mai confuz. Prin urmare, a fost fericit ca alții să joace roluri dominante. El a spus că își poate folosi puținele sale cunoștințe despre marxism pentru a analiza probleme, dar metodologia în sine ar putea fi antimarxistă, deoarece nu cunoștea alte idei.
În plus, Qu a spus că îi lipsește încrederea în sine și se baza întotdeauna pe ceilalți. Personalitatea sa nu l-a ajutat să fie comunist și a fost dureros să joace rolurile pe care le-a jucat. De aceea a fost fericit când tovarășii săi l-au numit trădător; inima sa plecase de mult din partid.
Qu și-a descris rolurile în PCC ca pe o piesă de teatru, care era diferită de adevăratul său eu. Nu era sincer cu ceilalți, inclusiv cu soția sa. „De-a lungul anilor, am purtat întotdeauna o mască și sunt atât de fericit că am scăpat de ea”, a spus el.
O declarație de renunțare la PCC
Zhang Guotao a fost, de asemenea, un înalt oficial în cadrul PCC. El a fost președintele primului congres național din 1921. În plus, a fost singurul lider chinez care l-a întâlnit personal pe Vladimir Lenin.
Zhang a avut odată o funcție foarte înaltă în partid. De exemplu, pe măsură ce trupele Armatei Roșii s-au regrupat în 1935 după Marșul cel Lung, Armata a patra a frontului lui Zhang avea aproape 80.000 de soldați, în timp ce prima armată a frontului lui Mao Zedong și alți lideri de top avea doar mai puțin de 30.000. Cu toate acestea, în timpul conflictelor interne care au urmat, el a fost dat jos din rolul său de conducător în 1936. O mare parte din trupele sale au fost aproape complet distruse. Mao și alți lideri de top au lansat apoi numeroase atacuri la adresa lui.
Pe măsură ce situația s-a deteriorat, Zhang a fugit în aprilie 1938 și a apelat la Kuomintang pe 2 aprilie 1930. Trei zile mai târziu, a făcut un anunț de renunțare la PCC. El a spus că a greșit aderând la PCC. De fapt, acțiunile PCC erau deja împotriva intereselor chinezilor și devenise o organizație de comploturi constante și revolte.
În 1948, Zhang a lansat revista Chuangjin la Shanghai. El a scris numeroase articole afirmând că PCC „se concentrează pe luptele pentru putere”, „nu-i pasă deloc de valorile morale sau de țară” și „tratează cetățenii ca pe murdărie”. El a mai prezis: „Dacă PCC va reuși, conducerea militară ar duce inevitabil la politici totalitare”. Predicția sa a devenit realitate în câțiva ani.
Zhang a fost norocos pentru că și-a urmat conștiința și a încetat să mai facă parte din PCC; procedând astfel, a evitat, de asemenea, să devină victima nenumăratelor lupte politice interne ale partidului. Lideri de top, cum ar fi Liu Shaoqi (fost președinte al Chinei) și Peng Dehuai (cel mai desăvârșit general), au murit în mizerie după nenumărate umilințe și nenumărate alte tipuri de maltratare.
Lecții din Uniunea Sovietică
Înființarea PCC a avut loc în mare parte din cauza sprijinului din partea Uniunii Sovietice. Au trecut aproape 30 de ani de la dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, dar tirania comunismului încă continuă în China.
PCC a crescut semnificativ în ultimele decenii. Odată cu sfârșitul războiului rece, Occidentul a investit puternic în China, sperând că îmbunătățirea economică va duce la democrație și deschidere politică. Odată cu masacrul din Piața Tiananmen din 1989, totuși, PCC a arătat că va continua să conducă China prin violență și minciuni.
De atunci, sprijinul continuu din partea țărilor occidentale, inclusiv admiterea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001, a impulsionat economia Chinei, oferind PCC mai multe pârghii pentru a-și intensifica cenzura, manipularea opiniei publice și suprimarea drepturilor omului. Un exemplu este persecuția împotriva Falun Gong, un sport înrădăcinat în cultura tradițională a Chinei ce-și încurajează practicanții să urmeze principiile tradiționale adevăr, compasiune și toleranță. Persecuția lor are loc din iulie 1999 și continuă până în prezent.
Boris Yeltsin, fostul lider al Uniunii Sovietice, și-a anunțat demisia din CSP în timpul celui de-al 28-lea Congres al Partidului Comunist din 12 iulie 1990. „Fiind persoana pe cea mai înaltă funcție din republică, nu mă pot subordona decât voinței poporului și reprezentanților săi aleși. Prin urmare, îmi anunț demisia din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice ”, a anunțat el în fața membrilor partidului.
Odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, oamenii au reflectat asupra evenimentelor istoriei și asupra tragediilor precum cele descrise în cartea "Arhipelagul Gulag". Mihail Gorbaciov, care a pus capăt SCP în 1991, a reamintit acest proces de dizolvare în timpul unui interviu acordat The Guardian în 2011.
Când i s-a cerut să numească lucrurile pe care le-a regretat cel mai mult, el a răspuns fără ezitare: „Faptul că am continuat prea mult timp încercând să reformez partidul comunist”. El a spus că Partidul a devenit un obstacol pentru toate schimbările necesare în țară. Articolul este intitulat „Mihail Gorbaciov: ar fi trebuit să părăsesc partidul comunist mai devreme”.
După publicarea celor nouă comentarii despre Partidului Comunist în 2004, peste 363 de milioane de chinezi au renunțat la calitatea lor de membru din organizațiile PCC. Cât va dura până când poporul chinez își va recăpăta libertatea? Numai timpul ne va spune...
Printre surse: minghui.org
