Înainte de a citi acest articol, vă invităm să citiți partea I, care poate fi găsită aici.
Fortificarea regimului chinez
Jin susține că regimul chinez s-a bazat foarte mult pe comerțul și investițiile cu SUA pentru a-și stimula creșterea economică în ultimele patru decenii. Acesta a scos în evidență patru abordări prin care PCC și-ar putea extinde puterea economică și politică atât în țară, cât și în străinătate.
Furtul de tehnologie din SUA
Profesorul a recunoscut că PCC s-a bazat pe furtul de tehnologie din SUA pentru a-și susține dezvoltarea.
„Industria Chinei produce foarte mult, dar îi lipsește anumite tehnologii,” a spus Jin. „În ultimii 30 ani am cumpărat tehnologie, 46% fiind din Germania. Însă Statele Unite au cea mai bună tehnologie, dar pe care nu vor să ne-o vândă.”
„Americanii cred că hackerii chinezi le fură multe lucruri. Acest lucru ar putea fi adevărat.”
Jin a spus că tehnologia cheie pentru avionul de luptă J-20 al Chinei și racheta balistică intercontinentală DF-41 a fost furată din Statele Unite.
Regimul își dorește de asemenea să pună mâna pe tehnologia spațiala a Statelor Unite.
În iunie 2016, Long March 7, o rachetă lansată de China, a trimis în spațiu un satelit cu numele Aolong-1, pentru a curăța resturi de pe orbită. Beijing a susținut că Aolong-1 doar a adus înapoi pe Pământ resturi din spațiu, însă Jin a sugerat că satelitul avea altă misiune.
„Statele Unite au spus că [Aolong-1] aduna sateliți americani [din spațiu] și îi aducea înapoi în China,” a spus Jin. „Noi putem să dezmembrăm sateliții [americani] și să-i reasamblăm în unii ai Chinei.”
Extinderea teritoriului regimului
Jin crede că regimul chinez va ocupa toată Marea Chinei de Sud și Taiwan în viitorul apropiat.
PCC pretinde că aproape toată Marea Chinei de Sud îi aparține, deși în 2016 o curte de justiție internațională a hotărât definitiv că pretențiile sale teritoriale nu erau fundamentate. Filipine, Vietnam, Malaezia, Brunei și Taiwan au de asemenea teritorii în zonă. În mare se găsesc zone bogate de pescuit și posibile resurse naturale de valoare, iar aceasta reprezintă o rută comercială foarte importantă.
Beijing a încercat să-și susțină pretențiile în Marea Chinei de Sud prin construirea de insule artificiale în zonă pe care a plasat baze militare.
„Într-un an și jumătate [în 2013 și 2014, în timpul administrației lui Xi], China a creat mai bine de 13 km pătrați de teritoriu. Celelalte 4 state care spun că au teritorii în zonă au construit împreună doar o jumătate de kilometru pătrat în 45 de ani,” a spus Jin.
Acesta a prezis că PCC va continua să creeze diferite construcții în Marea Chinei de Sud.
Acesta s-a lăudat de asemenea cum regimul a reușit să preia cu succes controlul asupra bancului Scarborough de la Filipine în 2012, cu ajutorul bărcilor de pescuit chineze și a îmbarcațiunilor pazei de coastă.
„Chiar dacă Filipine ar vrea ca Statele Unite să preia zona cu recif [din Marea Chinei de Sud], Statele Unite nu o poate păzi,” a spus Jin. „Dacă State Unite staționează un portavion în zonă, China poate pur și simplu să trimită 2000 de bărci de pescuit și să înconjoare portavionul. Portavionul nu va îndrăzni să tragă în bărcile de pescuit.”
Când vine vorba de Taiwan, PCC are mai multe modalități prin care să preia controlul asupra insulei democrate, a spus Jin. Regimul vede insula autonomă ca fiind parte din teritoriul său și a jurat că va aduce Taiwan sub aripa sa, chiar și cu forța, dacă este necesar. De exemplu, regimul ar putea mitui politicienii din Taiwan, să interzică comerțul și turismul din China, să convingă puținele țări care au mai rămas și care recunosc Taiwan din punct de vedere diplomatic să meargă cu China, să blocheze accesul Taiwan-ului la organizațiile și întâlnirile internaționale, și să asasineze niște taiwanezi pentru a induce frică în populație.
Construirea influenței globale prin conducerea unor proiecte de vârf
Strategia lui Xi pentru a sprijini puterea globală a regimului are doi piloni, după cum spune Jin: Inițiativa Centura și Drumul (BRI) și Zona de Comerț Liber din Asia-Pacific (FTAAP).
BRI, cunoscută și sub numele de „Centura și Drumul”, este o strategie globală de investiții masive ce a fost începută de PCC în 2013, cu scopul de a-și mări influența economică și politică în Asia, Europa, Africa și America de Sud. Proiectul implică investiții în infrastructură și proiecte pentru exploatarea resurselor naturale din țări din toată lumea. Inițiativa a fost criticată de Statele Unite și alte țări ca fiind un exemplu de diplomație de tipul „capcană de datorii”, în timp ce înhamă țările în curs de dezvoltare în proiecte pe care nu le vor putea plăti niciodată, în timp ce regimul comunist exportă tehnologia și impune stilul său de guvernare.
„Scopul ultim al BRI este să facem echipă cu puterea industrială a Germaniei. Atunci, Statele Unite nu vor mai avea loc pe terenul de joacă al industriei mondiale,” a spus Jin.
În mod similar, Jin a spus că FTAAP, o propunere de comerț liber între 21 de țări din Asia-Pacific, ar deschide de asemenea o portiță prin care China să-ți poată exercita influența în regiune.
Profesorul crede de asemenea că țările care vor primi împrumuturi de la New Development Bank și Asian Infrastructure Investment Bank, bănci susținute de Beijing, ar ajunge în poziția de a avea obligații față de regim, a spus Jin.
„Ne construim cercul de prieteni în întreaga lume. Vom fi mai puternici decât statele Unite dacă avem mai mulți prieteni,” a spus acesta. „Atunci vom putea spune Statelor Unite că suntem singurul reprezentant din lume.”
Influențarea organizațiilor internaționale
Jin a explicat de asemenea planul PCC pentru a exercita o influență mai mare asupra organizațiilor globale precum Națiunile Unite, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Sănătății, Interpol, Fondul Monetar Internațional, Comitetul Olimpic Internațional și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Scopul regimului de la Beijing este ca „toate aceste organizații internaționale să fie controlate de China”.
„Putem să numim pe cineva care vorbește chineză [și care reprezintă China] ca să-i conducă,” a spus Jin.
În timpul discursului său, Jin a menționat că Xi nu este precum predecesorii săi în ambițiile sale. Liderii PCC care au fost înainte lui, precum Deng Xiaoping, Jiang Zemin și Hu Jintao, au lucrat din greu să mărească puterea partidului dar nu au îndrăznit să o folosească, a spus acesta.
„Indiferent cât de multă putere deții, asta nu înseamnă nimic dacă nu îndrăznești să o folosești,” a spus Jin. „Președintele Xi îndrăznește să o folosească. [Autoritățile care sunt sub comanda lui Xi] dețin puterea, îndrăznesc să folosească acea putere, iar toate atacurile sale fac celălalt partid să sângereze.”
Ambițiile lui Xi, cu toate acestea, nu pot fi dezvăluite lumii din exterior, a spus profesorul.
Când Xi a preluat puterea în 2012, a îndemnat țara să realizeze „visul chinez”. Asta însemna ca țara să ajungă la un nivel „moderat de bine” până în 2021, și „o țară modernă, socialistă, puternică, democratică, civilizată și armonioasă” până în 2049.
Jin a spus că de fapt obiectivul lui Xi este să înlocuiască Statele Unite și să devină singura superputere mondială până în 2049.
„Ministrul de externe [chinez] tot spune [în cadrul conferințelor de presă] că China iubește pacea. Dar niciun reporter din cadrul conferinței de presă nu crede acest lucru,” a spus Jin.
Printre surse: theepochtimes.com
