Vor deveni toate țările din lume jucăriile Chinei?
Viitorul Chinei este mult mai măreț decât o dictatură digitală și lagărele de prizonieri ale unei națiuni pe care Partidul Comunist al Chinei (PCC) a pus mână de câteva decenii.
PCC are planuri mult mai mari.
La urma urmei, de ce să subjugi o cincime din lume când poți avea toată lumea la picioarele tale?
Cred că aceasta este întrebarea pe care și-o pune conducerea PCC în fiecare dimineață.
China vrea să domine întreaga lume
Vedeți voi, China vrea să obțină totul. Și „totul” înseamnă totul.
Există multe fațete de luat în considerare atunci când vrei să devii o superputere mondială, iar regimului de la Beijing nu vrea nu-i scape nimic. Una din abordări este de a instaura o dominație globală printr-un sistem valutar global bazat pe yuan. Desigur, acest lucru ar înlocui dolarul american.
Iar acesta este doar începutul. China vrea să dețină controlul absolut al mărilor lumii, prin controlul căilor de acces al rutelor cheie. De asemenea încearcă să domine lumea prin politica sa „Made in China”, în domenii precum inteligență artificială, robotică, bioinginerie și alte tehnologii în care liderii mondiali sunt Statele Unite, Uniunea Europeană și Japonia.
Aceste planuri mărețe, desigur, vin în detrimentul tuturor celorlalți, inclusiv Europa, Statele Unite și da, chiar Rusia. Președintele Vladimir Putin s-ar putea să nu recunoască încă acest lucru, dar cu siguranță știe că este adevărat.
Valorificarea pandemiei
Colac peste pupăză, PCC vrea să fie cel care conduce efortul de vaccinare pentru întreaga lume, împotriva bolii de care este acuzat că a eliberat-o în întreaga lume. Apoi, a început să dobândească influență asupra celor 70 de țări care primesc vaccinul în acest moment pe gratis, în ciuda modului josnic în care măștile, ventilatoarele și alte bunuri și medicamente au fost ținute deoparte de restul lumii în timp ce pandemia se răspândea.
Politica externă a Chinei „bazată pe vaccin” s-a dovedit de asemenea avantajoasă pentru inițiativa lor eșuată „Centura și Drumul” (One Belt, One Road - BRI). În timp ce capcana de datorii de la Beijing a acționat în mod agresiv pentru a tenta diferite națiuni să participe în cadrul BRI, s-a dus repede vorba că este de fapt o înșelătorie. Dar pandemia virusului PCC a oferit celor de la Beijing ocazia să întoarcă la 180 de grade toate acestea. China a creat o legătură între accesul la vaccin și participarea în cadrul BRI, oferind PCC noi niveluri de influență și putere.
Desigur, este evident că China are, fără îndoială, o influență mare asupra Organizației Mondiale a Sănătății, Națiunilor Unite, și, din câte se pare, asupra administrației Biden-Harris, așa cum le place să li se spună.
O SUA care nu vrea să conducă
Problema mai mare, totuși, nu sunt pașii pe care China îi face pentru a-și avansa planurile, ci lipsa de voință a administrației Biden de a conduce în lume. Președintele Joe Biden și deteriorarea sa mentală din ce în ce mai evidentă, a permis Chinei și altor adversari să portretizeze SUA ca fiind o putere în declin și să pună piedici noii administrații în a obține un start pozitiv cu politicile sale externe.
Nici nu se înșeală, să știți.
Nu există o poziție de leadership din partea Casei Albe, doar o atitudine de împăcare și slăbiciune în ceea ce privește China și Iran, fără nicio afirmare a SUA dintr-o poziție de lider. Cu alte cuvinte, China începe să umple golul lăsat după plecarea administrației Trump, un gol care nu devine decât din ce în ce mai mare sub administrația Biden.
Nu numai că influența SUA este într-un declin rapid peste granițe, dar situația economică din țară este în aceeași situație. Acum că SUA a ajuns din nou dependență de țiței din import, mărind prețurile la combustibil și a altor produse care sunt legate de țiței, inflația a devenit o adevărată problemă. Anularea proiectului Keystone XL a dus la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, iar fabricile caută din nou să se extindă dincolo de granițe, luând împreună cu ele și locurile de muncă.
Mai mult, cheltuielile excesive ale lui Biden, aproape 2 trilioane de dolari, sub forma ajutoarelor în bani oferite familiilor afectate în perioada pandemiei, împreună cu un proiect de infrastructură de 3 trilioane de dolari care este în așteptare, nu vor face nimic mai mult decât să afecteze economia și să amenințe însăși viabilitatea țării, adăugând datorii nesustenabile bugetului național, chiar în timp ce productivitatea este în scădere și rata șomajului este în creștere.
Pe scurt, Statele Unite se află pe aceeași pantă descendentă pe care se afla înainte să vină Trump la putere, dând astfel naștere unui gol de putere în lume. Având în vedere aceste trend-uri distructive, de ce nu ar profita regimul din China să recreeze lumea după propria imagine?
Cine îi va opri?
China și-a jucat „cartea America”
În acest moment, cu siguranță nu Statele Unite, de fapt nici Europa. Administrația Biden a încercat să ia o poziție bună, dar a suferit o lovitură de imagine de proporții din partea Chinei, în cadrul întâlnirii recente din Alaska a celor două țări. Lumea a văzut o America foarte diferită față de cea din timpul Președintelui Donald Trump. Cu Trump care a plecat de la Casa Albă și Biden care a preluat conducerea, Statele Unite nu mai sunt zidul care se opune expansiunii Chinei.
De fapt nimeni nu se mai opune.
Ce-i greu de înghițit este faptul că planul Chinei de a se ridica în detrimentul SUA a fost planul regimului de la Beijing de la bun început. „Cartea China” pe care Președintele Nixon părea că o joacă atât de bine împotriva Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, era de fapt „Cartea America” pe care o juca China.
Fluxul imens de tehnologie, proprietate intelectuală, aparatură militară și capital care a ajuns în China din Statele Unite a fost calculat astfel încât China să devină mai autoritară, mai puternică și perfect capabilă să facă față provocărilor economice cu care se confrunta acasă. Totuși, PCC nu avea niciun plan să se modereze sau să facă China mai democratică. Acel mesaj fals era pentru a da bine în fața politicienilor din America.
Astăzi, PCC și-a arătat mâna pe care o joacă, iar SUA, cu conducerea sa slabă și cu măsurile sale economice nechibzuite, nu poate, și în unele cazuri nu vrea să împingă înapoi.
Mai mult, o administrație Harris, care-i probabil să devină realitate în viitorul apropiat, nu va face nicio diferență. Poate chiar va accelera procesul de tranziție al Americii într-o țară cu probleme economice acasă, al cărei locuri de muncă sunt în străinătate.
Vor fi 4 ani care vor dura foarte mult...
Acest articol reprezintă opinia lui James Gorrie, autorul cărții „Criza China” (The China Crisis), publicată în 2013.
Printre surse: thepochtimes.com
